Grigore Chiper despre cartea Luminiţei Dumbrăveanu: „Poezie şi film în Grădina Te Iubesc”

Cartea poezie in Gradina Te Iubesc - poemCLIPuri-de Luminita Dumbraveanu-PRUT 2014-400px

Revista Contrafort nr. 3-4, martie – aprilie 2015, Cronică literară de Grigore Chiper, poet, eseist, critic literar, despre ultima carte de poezie a Luminiţei Dumbrăveanu – în Grădina Te Iubesc (poemCLUPuri), Ed. Prut, Chişinău, 2014.

Terenul pe care se situează poezia Luminiţei Dumbrăveanu din noul său volum de versuri, în Grădina Te Iubesc (poemCLUPuri) apărut după o pauză mai îndelungată, este tradiţia: Eminescu, Vieru, sonurile populare. Aceşti trei piloni se regăsesc în poemul omonim titlului cărţii. Eminescu este imaginat drept proiecţia unui axis mundi al unei lumi în care domneşte sau ar trebui să domnească iubirea. Eminescu şi iubirea adună în jurul lor, ca nişte magneţi, elementele naturale şi simbolice ale plaiului mioritic. Dacă Eminescu simbolizează tradiţia noastră culturală şi poetică, iubirea constituie componenta spirituală superioară a umanităţii. TEI-ul (ortografiat obligatoriu cu majuscule) reprezintă o punte de legătură firească între Eminescu şi Vieru, moştenitorul de drept al tradiţiei eminesciene pe plaiurile basarabene: „cine n-are TEI pe lume/ dorul n-are cui îl spune”.

Cartea in Gradina Te Iubesc-Luminita Dumbraveanu-PRUT-2014-coperta 1-600pxPe lângă acest passe-partout avem celelalte texte, în care se renunţă la rime, măsură şi ritm în favoarea unei exprimări mai libere a ideilor şi trăirilor lirice. Poeta mai păstrează fire prin care poemul titular iradiază spre poemele ulterioare. Este vorba despre patriotismul şi tradiţionalismul funciare, de care se ataşează motivul religios-cristic. Astfel, Grădina Te Iubesc derivă logic din Grădina Ghetsimani. Eul poetic utilizează pluralul caracteristic temelor majore care necesită o implicare afectivă.

Poemele L. D. construiesc un univers individual compus din noţiuni reale şi simbolice, concrete şi abstracte, intime şi de interes comun, naturale şi culturale. În grădina unei idealităţi absolute – ea cuprinde deseori portrete din tărâmul umbrelor – fiinţa mamei, la care poeta revine în repetate rânduri, ocupă un loc privilegiat. În primul rând, cartea are un motto, o dedicaţie în negativ mamei, în care mărturiseşte că nu este gata să exprime întreaga durere după dispariţia prematură a făpturii dragi. Apoi urmează în primul poem, Dor de mama „în metru antic”, adevărata dedicaţie, expusă pe mai multe paliere:

– coordonata existenţială, abia schiţată, neexteriorizată până la capăt: „ştiu că ştii ce mi s-a întâmplat”, „în ce plasă a suferinţelor mă zbat” ş. a.;

– coordonata cinematografică, în care evenimentele legate de eul poetic şi de mamă sunt redate sub forma unui film, apelându-se totodată şi la un vocabular adiacent: ecran, regizorii dramei, filmul destinului meu, Lumière, Fellini, Ioviţă, Loteanu, studioul cinemagic ş.a. (altminteri, volumul are o tentă filmică, redată în titluri de poeme construite cu rădăcina evidenţiată grafic CLIP: cineCLIP, dramă sau discoveryCLIP, dar şi altele asemănătoare);

– coordonata finală, când după 10 ani de căutări şi agitaţie poeta se regăseşte în poezie alături de Eminescu învăţând-o să pătrundă în tainele Odei în metru antic şi alături de credinţa în Hristos.

Cartea in Gradina Te Iubesc-Luminita Dumbraveanu-PRUT-2014-coperta 4-600pxAstfel, noţiunea-cheie „Te iubesc” capătă în volum semnificaţii multiple. Pe de altă parte, aceste semnificaţii se amplifică şi se nuanţează de la text la text.

Volumul e împărţit în trei cicluri, dar Iubirea, ca temă transmisibilă, se conţine în toate.

Iubirea de care se face uz nu poate fi etalată decât prin contrast. E mijlocul cel mai eficient de punere în scenă. În poezia poporul ales al arhanghelului Eminescu gura de rai a Moldovei este spaţiul binecuvântat de Dumnezeu, întrucât l-a dat pe marele Poet. Dar arborele lui Aurel David, invocat în text drept omagiul suprem adus Luceafărului poeziei române, este imaginat totodată ca arborele cunoaşterii binelui şi răului din care s-au înfruptat binecunoscutele fiinţe din Edenul biblic. Viziunea are un caracter mitic, coborând până spre origini: „culegem – ce (n-)am semănat”. Poemul se încheie cu o diatribă reproducând limbajul evangheliilor: „Adevărat, adevărat vă zic:/ vai vouă, fariseilor, asasini de Hristos şi poeţi,/ iubitori de arginţi şi putere”.

Multe dintre poeziile L. D. poartă amprenta anului 1989, când chemările la „luptă împotriva inerţiei” erau rostite direct şi cu voce tare. Pe scena politică şi socială a timpului traversat acum, astfel de poeme au şanse să reintre în actualitate. Doar că discursul poetei, care încearcă să răspundă imperativului necesar, e mai complicat şi mai anxios. Ea face apel frecvent la sentinţă, adagiu, simbol istoric sau parabolă. Trecutul istoric ocupă un loc important în economia volumului dată fiind viziunea paseistă a autoarei.

Poeta proclamă iubirea drept principiu călăuzitor, materializat în fapte şi atitudini regăsite în trecut. Dar atunci când se pronunţă asupra componentelor axei temporale, niciuna nu i se pare fără cusur: „trecutul, bietul de el (e) falsificat – trucat – ciordit”, „cel mai sigur este viitorul”, iar „prezentul este… un fel de flash sau flagrant deliciu/ la nunta naivilor” (serial tragicomedie: viitor sigur cu tank.ru). Concluzia asupra virtuţii în general nu se lasă aşteptată: „a face bine/ fără ştirea memoriei”, „a crede fără ştirea memoriei” (vocea sufletului vrednic). A iubi însă le înglobează pe toate, situându-se evanghelic deasupra tuturor.

Poezia L. D. e plină, am văzut, de corelaţii. Nu putem vorbi despre religie fără a face trimitere la Hristos şi, prin El, la perioada istorică respectivă, pusă în relief de arta plastică şi cinematografică. Poeta construieşte un mit poetic apelând la istoria noastră, în speţă la spațiul dacic, ridicat la rangul de spaţiu mirifico-poetic suprem. Dacia felix apare ca modalitate eficientă de a coborî pe scara timpului în căutarea de repere. Dacia e una dintre piesele importante de istoricizare şi poetizare a discursului său literar.

Iubirea, tristeţea, floralul, istoria – motivele revin în carte, adunând noi faţete şi nuanţe. Grafica lui Teodor Buzu le esenţializează de o manieră când concretă, când abstractă.
 

Grigore CHIPER

 

Flacăra TV recomandă şi cronica literară a lui Grigore Chiper la cartea Rozariu de Svetlana Corobceanu (Ed. Arc, Chişinău, 2014) – Creuzetul memoriei, dar şi acest frumos articol scris de Grigore Chiper cu ani în urmă – Doi poeţi: Emil Loteanu şi Ioan Pintea

 

Primele cronici literare despre cartea de poezie în Grădina Te Iubesc (poemCLUPuri)”: 

„Literatura şi Arta” nr. 1, 2015, Maria Gabor, O carte – film: Luminiţa Dumbrăveanu „în Grădina Te Iubesc”

Orgoliul singularităţii – cronică de Ghenadie Nicu la cartea „în Grădina Te Iubesc (poemCLIPuri)” de L. Dumbrăveanu

 

Contrafort-cronica Gr.Chiperi la cartea in Gradina Te Iubesc-de LumiDu-2015-pag 5-800px

 Contrafort-cronica Gr-Chiperi la cartea in Gradina Te Iubesc-de LumiDu-2015-pag 1-800px

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sursa material: revista Contrafort nr. 3-4, martie – aprilie 2015

Sursa foto: Flacăra Film / Sergiu Ciorescu / www.contrafort.md

În vederea respectării drepturilor de autor (Legea nr. 139 din 02.07.2010), la preluarea materialelor Flacăra se va face trimitere obligatorie – prin hyperlink – la sursă: numele autorului + Flacăra TV & Film sau + www.flacaratv.md