• • 

    Întru eternizarea CLIPElor istorice trăite în TIMPUL Mişcării de Eliberare Naţională din Basarabia postbelică (1989-1991) şi intru cinstirea vrednicilor lideri ai acestei Mişcării de redeşteptare a românilor din Moldova sovietizată, care n-au trădat idealurile seculare ale Neamului, – am proiectat pe site CEASul de pe Arcul de Triumf din Piaţa Mării Adunări Naţionale de la Chişinău, loc în care s-a făcut Istorie şi s-au răsturnat cumplite VREMI.

    AICI, în această Piaţa a Libertăţii, sub acest CEAS, s-au adunat sute de mii de basarabeni, bucovineni şi transnistreni pentru a se SFĂTui în cadrul celor TREI Mari Adunări Naţionale (27 august 1989, 16 decembrie 1990, 27 august 1991), unde au obţinut şi marcat, rând pe rând, victorii cruciale asupra Imperiului ruso-sovietic: oficializarea Limbii Române şi revenirea la Alfabetul Latin (31 august 1989); adoptarea Tricolorului istoric ca drapel de stat (30 aprilie 1990); adoptarea Declaraţiei de Suveranitate a RSS Moldova (23 iunie 1990); introducerea sistemului de învăţământ românesc în şcolile şi universităţile RSSM de către premierul Mircea Druc şi ministrul Nicolae Matcas, care au deschis şi graniţele pentru studii în România; respingerea şi boicotarea Referendumului unional privind menţinerea URSS din 17 martie 1991; condamnarea Pactului Molotov-Ribbentrop (28 iunie 1991); proclamarea Independenţei Moldovei de Est faţă de Imperiul Răului (27 august 1991). După care a urmat Marea Trădare şi deturnarea cursului ro-european al R. Moldova pentru vreo 20 de ani, prin: eliminarea de pe scena politică a personalităţilor marcante ale Miscarii (scriitori, artişti, savanţi, teologi), înrobirea în CSI, războiul din ’92 şi cedarea Tighinei, „Casa noastră comună”, „limba moldovenească” în Constituţie, jaful patrimoniului poporului numit „privatizare” etc. în lanţ.

    Participanţi sau urmaşi ai participanţilor la evenimentele istorice din 1989-1991, avem datoria sfânta Să-nfăptuim ce-am început în 1989 şi, prin acţiuni demne şi înţelepte, să restabilim bunul nume al Mişcării şi al Agorei noastre: PIAŢA MARII ADUNĂRI NAŢIONALE.

La drum lung, să ne potrivim CEASurile…

• 

  La fiece oră exactă, pe acest site răsună semnalele-indemn: „Basarabie, nu plânge!” Este o versiune la nai şi orgă a cântecului cu acelaşi titlu scris în anul istoric 2012 de artistă Aurica Dicusara Basarabeanca, o adevarată purtătoare de voce şi cuvânt a dramelor istorice trăite de basarabeni, continuatoare vrednică a mesajului patriotic promovat de înfăptuitorii Unirilor, de celebrul Cenaclu „Flacăra”, de martirii Ion şi Doina Aldea Teodorovici.

  Aranjamentul şi interpretarea la nai şi orga aparţin marelui artist Vasile Iovu, asistat de regizorul de sunet Anatol Cucu. Exprimăm adâncă recunoştinţă TRIOului artistic – Basarabeanca, Vasile Iovu, Anatol Cucu – pentru sufletul investit în aceasta lucrare cu aripi de înger, precum şi pentru munca lor de voluntariat într-o cauză de interes public!

  Mesajul cantecului „Basarabie, nu plânge!” , scris tot de Basarabeancă, nu este unul doinit, ci, dimpotrivă, unul mobilizator. Iată textul exact al primele doua strofe interpretate pe site-ul nostru la nai şi orga:

• Basarabie, nu plânge!
  Nu-ţi înăbuşi Dorinţa,
  Lacrima puterea stinge
  Şi lungeşte suferinţa.
•      Din puterile Carpate
       Şi neobosită Vrere,
       Lupta pentru Libertate,
       Azi pământul tău o cere!
• Vă îndemnăm să urmăriţi cântecul original „Basarabie, nu plânge!”:

  FlacaraFilm-VideoCLIP-Basarabie nu plange-Basarabeanca-pt SITE-27-08-14

• Măcar în ceasul al 12-lea să ne trezim, să nu (ne) mai plângem, ci să ne suflecăm mânecile şi să ne-apucam de treabă, începând cu ordinea în curte, sat, oraş. Omul îşi merită soarta pe care şi-o croieşte singur!

  Aşadar, Basarabie, nu (mai) plânge! La treabă!

Studioul Flacăra