01.05.2016, 17:01

3080

2

Evenimente, Opinii

Eugenia Tofan, șefa Centrului Media de la Academia de Știință a Moldovei, ne-a vorbit despre cum este marcat Paștele în familia sa, ce tradiții s-au păstrat încă din copilărie, dar și ce s-a schimbat între timp:

„Ajunul Sfintelor Sărbători de Paşti, Noaptea Învierii şi însăşi Ziua de Paşti sunt, pentru mine, dar, probabil, şi pentru toţi creştinii, cele mai frumoase şi înălţătoare zile şi momente, pe care le trăim în viaţa. Niciodată nu mi-am putut explica acest miracol, ce se întâmplă cu noi în aceste zile, că devenim parcă altfel, ne dispar problemele, grijile, suntem mai calzi, mai atenţi la muncă şi acasă. Liniştea din forul interior ne face să le reuşim pe toate, dar dacă, nu ne necăjim, nu căutăm vinovatul.

Sărbătorile de Paşti mă duc de fiecare dată în copilăria mea, dulcea şi frumoasa mea copilărie. Cine dintre copiii generaţiei mele nu-şi aminteşte ce feerie era, ce  încărcătură şi ce motivaţie ne dădea această sărbătoare, pe care o aşteptam cu nerăbdare, dar cuminţi, cu succese la învăţătură, ajutând părinţii la curăţenie şi alte lucrări legate de apropierea Învierii. Numai hăinuţele noi, pe care le îmbrăcam în Duminică Paştelui, câtă fericire şi sclipire ne aducea.

Acum, am ajuns să nu ne mai bucurăm atât de mult ca în copilărie, dar eu, personal, aştept Sărbătorile de Paşti ca un copil neprihănit. Deşi acum sunt şi eu mamă, am copii, merg cu familia mea în fiecare an la ţară, la sfânta veşnicie de la sat, unde m-am născut şi unde deja mulţi ani, de când nu mai sunt părinţii în viaţă, ne aşteaptă sora mea mai mare, Ana, care ne-a devenit între timp pentru toţi şi mamă şi soră, şi bunică, şi nană şi tot. Mă rog la Bunul Dumnezeu să-i dea sănătate şi ne poată aduna încă mulţi, mulţi ani, precum ne aduna părinţii noştri pe vremuri. Era ograda plină de copii, mai târziu şi de nepoţi. Masa era de poveste. Atunci poate nu înţelegeam acest lucru, dar acum îmi amintesc cu mult drag şi cu un pic de nostalgie, parcă.

Aşa este şi acum. Este locul unde dăinuieşte voia bună, ne spălăm dimineaţa într-un vas în care se toarnă apă sfinţită. Tot acolo este oul roşu şi bănuţi. Ne dăm cu oul roşu şi bănuţii pe faţă, ca să fim sănătoşi şi să nu ducem lipsuri. Apoi ne adunăm cu toţii la masa de sărbătoare. Cel mai mare al casei spune neapărat „Tatăl Nostru”, după care ciocnim ouăle între noi, ca să vedem cine este mai puternic. De obicei, facem aşa ca să bucurăm copii şi le oferim lor splendoarea de a se considera cei mai puternici. Apoi gustăm din bucatele care îţi fură privirea şi te încearcă la greu. De pe masă nu lipsesc bucatele tradiţionale, înainte de toate, pasca, ouăle vopsite, acum şi în mai multe culori, caşul, mielul, care sunt sfinţite la Biserică, în noaptea Învierii. Preferat, bineînţeles, este mielul şi nu ştiu de ce mi se pare că, mielul cel mai gustos este cel de acasă.

Cozonac nu coc, pentru că de aceasta se îngrijeşte în fiecare an sora mea, aşa cum făcea la timpul ei mama.

Deşi acum copiii nu mai sunt cei de cândva şi cu greu îi mai putem convinge de frumuseţea copilăriei noastre, de frumuseţea acestor sărbători, totuşi bucuria de a se revedea cu verişorii, cu toate rudele, de a gusta din bunătăţi de ţară, devine ademenitoare. Nu ştiu dacă ai noștri copiii vor respecta întocmai tradiţiile şi dacă le vor transmite generaţiilor viitoare, pentru că vedeţi cum sunt timpurie, dar faptul că s-au născut într-o familie cu tradiţii, pe care noi le respectăm, îmi dă speranţe şi vreau să cred din tot sufletul să nu se îndepărteze prea mult de tot ce au văzut şi au trăit la casa părinţilor”.

FlacăraTV recomandă şi:

În anul aniversar pentru AŞM, colega Eugenia Tofan a inaugurat prima galerie de fotografie

Dialoguri de zile mari: Eugenia Tofan – prof. Viorel Prisăcari, renumit medic, ex-parlamentar

Sursa material: Shok.md

Sursa foto: Eugenia Tofan