26.09.2015, 16:19

4330

0

Bucovina, Basarabia

Deseori ne supărăm atunci când suntem criticaţi de unii lideri ai comunităţii româneşti că nu ştim să preţuim ceea ce avem, sau pentru faptul că nu avem curajul să batem la uşile mai marilor ca să cerem ceea ce ni se cuvine.

Probabil, am devenit prea indiferenţi simţindu-ne comozi în fotoliile în care ne aflăm, fără ca să ne mustre conştiinţa că fratele, colegul de serviciu  sau prietenul cel mai apropiat îşi vinde limba pe doi bani, înstrăinând proprii copii de limba străbunilor.

Nu aş fi abordat nici eu acest subiect, dacă nu întâlneam acum câteva zile pe străzile Cernăuţiului un coleg de breaslă, care are un fecioraş născut într-o zi cu fiica mea. M-am bucurat foarte mult când am aflat că băieţelul lui frecventează grădiniţa nr. 1 din Cernăuţi, unde de 24 de ani activează o grupă românească. Însă, m-am întristat în acelaşi timp când mi-a spus că  băieţelul nu se numără printre cei 22 de copilaşi din grupa românească, deoarece au decis împreună cu soţia să-l dea în grupa ucraineană, că „româneşte vom vorbi noi cu el acasă”. Dacă aşa gândeşte fiecare intelectual român din regiunea Cernăuţi e mai mult decât sigur că peste 10-15 ani nu vom mai avea nici o grădiniţă românească în ţinutul nostru, nici o şcoală cu limba română de predare.

Mulţi mai răscolesc şi azi trecutul şi aruncă noroi în intelectualii români, care se mai bat uneori cu pumnii în piept spunând că sunt mari patrioţi ai neamului românesc, dar, ce-i drept,  odraslele lor nici astăzi nu vorbesc româneşte. De ce? Există vre-un obstacol din partea cuiva, care i-ar împiedica să vorbească în limba părinţilor? Sigur că nimeni nu ne împiedică!

Acum câteva zile fiind prezent la o întâlnire cu guvernatorul regiunii Cernăuţi, Olexandr Fişciuc, şi cu conducerea Departamentului de Învăţământ şi Ştiinţă   din cadrul ARS Cernăuţi, aceştia s-au arătat a fi interesaţi de solicitările comunităţii româneşti şi de soluţionarea problemelor cu care se confruntă românii din regiunea Cernăuţi.  Ştiind că nu există nici o grădiniţă românească pentru cele câteva zeci de mii de români din vechea urbe cernăuţeană, am abordat problema deschiderii a încă unei grupe româneşti la Grădiniţa nr. 1 din centrul regional. „Dacă vor fi solicitări din partea părinţilor vom face tot posibilul să soluţionăm această problemă”, a fost răspunsul autorităţilor locale.

Acum mă întreb de unul singur, dar vom reuşi, oare, să-i convingem pe părinţii români din oraşul Cernăuţi să-şi dea copiii la o grădiniţă românească? Sunt mai mult decât sigur că o să ne fie foarte greu, uitându-mă uşurel în jurul meu şi constatând cu regret că nici măcar absolvenţii de ieri ai Catedrei de Filologie Română şi Clasică (profesori, medici, jurnalişti) nu-şi dau copiii la grădiniţe şi şcoli româneşti, motivând că e prea departe şcoala sau grădiniţa de casa unde locuiesc.

Atunci ce să mai aşteptăm de la oamenii de rând? Elita Bucovinei, cea românească, nu mai poate constitui astăzi un exemplu pentru românitate. Ea prima şi-a înstrăinat odraslele de limba mamei, majoritatea copiilor lor, chiar dacă „mâzgâlesc prin gură câteva cuvinte româneşti”, nu frecventează şcolile cu limba română de predare şi sunt departe şi străini de idealurile noastre naţionale!

Trebuie să ne fie clar că mâine sau poimâne, cei care astăzi stăm liniştiţi în fotolii, având un loc de muncă într-o şcoală românească, am putea să ne trezim cu lacătul pe uşa instituţiei. Şi tot din vina noastră, că n-am ştiut să preţuim ceea ce avem, înstrăinând copiii noştri de cel mai scump dar, de a învăţa la ei acasă în limba părinţilor şi străbuneilor, în dulcele grai românesc.

Vitalie ZÂGREA, săptămânalul Libertatea Cuvântului

Sursa material: BucPress, Cernăuţi

Sursa foto: www.bucpress.eu