21.09.2020, 20:56

2876

0

Bucovina, Basarabia

In Memoriam Mircea Lutic, ilustru poet din nordul Bucovinei, profesor, traducător, istoric și critic literar, Cetățean de Onoare al Bucovinei, membru al Uniunilor Scriitorilor din România, R. Moldova şi Ucraina (29 mai 1939 – 18 sept. 2020).

Mircea Lutic … „Zămislit, ca un prunc, în cuvânt…”

Omagiul scriitorilor, jurnaliștilor, profesorilor, savanților, artiștilor români din Ucraina

Aripa neagră a morţii şi-a întins din nou umbra peste Bucovina, îndoliind acest picior de plai binecuvântat de Dumnezeu, cu oameni dintr-o bucată, blânzi la suflet, demni în faptă şi ospitalieri, cu spiritul gospodarilor ce-şi cunosc menirea în această lume. De data aceasta cernita aripă a închis pentru totdeauna ochii unuia dintre cei mai destoinici fii ai acestor locuri – Mircea LUTIC.

Poet, dăruit de Dumnezeu cu un talent deosebit, traducător de talie universală, istoric al culturii, eseist şi cărturar de elită, el a lucrat în tot timpul vieţii sale conştiente în CUVÂNT, cioplind în tăria lui, îmblânzindu-l şi modelându-l, asemeni genialilor sculptori ce au dat viaţă marmurei, spre bucuria întregii omeniri.

Născut la 29 mai 1939 în frumoasa localitate bucovineană Iordăneşti de pe malurile  Siretului, la poalele măreţilor Carpaţi, el a parcurs cu demnitate o cale de 81 de ani, demonstrând că educaţia primită în familie, plus dragostea pentru cuvântul matern, i-au fost cel mai durabil sprijin în munca zilnică. După ca a  terminat şcoala din satul de baştină, Mircea Lutic  a absolvit  Liceul Pedagogic din Cernăuţi, iar ceva mai târziu, între anii 1953 -57,  studiază la Facultatea de Istorie şi Filologie a Universităţii din Chişinău. După câţiva ani de muncă pedagogică desfăşurată în localitatea Sărata-Galbenă din raionul Hânceşti (Basarabia), revine la baştină, unde timp de 36 de ani lucrează în calitate de secretar general de redacţie la ziarul regional „Zorile Bucovinei”.

Activitatea literară ca atare a început-o în 1962, când publică în presă primele versuri şi articole de critică literară. Dintre volumele de poezii care au atras atenţia criticilor literari şi a cititorilor chiar de la apariţia lor în librării şi în bibliotecile publice, amintim, în primul rând, plachetele „Baştina luminii”, „Datul întru fiinţă”, „Clipa de graţie”, „Armindeni cu heruvimi”, „Ofrandă întemeietoare”, „ Umbra lacrimii” ş.a., care demonstrează un talent autentic şi un autor cu simţul responsabilităţii pentru fiecare cuvânt aşternut pe hârtie. Or, iată ce spunea într-o prezentare de carte scriitorul Viorel Dinescu din Galaţi, România: „Mircea Lutic este un perfect cunoscător şi mânuitor al limbii materne. Stilul poemelor sale este echilibrat, armonic, cu elegante cadenţe euritmice… Ţinuta unei purităţi clasice îl înfăşoară ca o togă…”.

Vasta activitate de traducător a scriitorului Mircea Lutic  îl plasează alături de marii săi înaintaşi  Alexandru Cozmescu, Vasile Vasilache, Vasile Leviţchi, Aureliu Busuioc, care i-au apreciat dragostea pentru cuvântul matern, responsabilitatea cu care s-a apropiat de opera  originală, fie că e vorba de  Dostoievski, de Tolstoi, Cehov sau de scriitori contemporani, mai puţin cunoscuţi în spaţiul limbii române. Zecile de opere literare care au trecut prin atelierul de traducător şi tălmăcitor al poetului Mircea Lutic şi-au găsit locul în patrimoniul cultural şi literar al neamului nostru, contribuind la îmbogăţirea sufletească a conaţionalilor.

O ţinută de gală, putem afirma cu toată responsabilitatea, au şi publicistica, eseistica şi studiile sale de istorie a culturii şi literaturii noastre naţionale. Cine a citit măcar câteva pagini din volumul de publicistică „Colind prin zodii de cuvinte” şi-a dat seama că autorul este o personalitate a vieţii literare şi spirituale, un  luptător pentru triumful adevărului istoric şi un cunoscător  profund al istoriei şi culturii noastre  naţionale.

Prin trecerea în lumea celor drepţi a scriitorului Mircea Lutic  literatura  şi cultura noastră au suferit o pierdere irecuperabilă. Verbul nostru matern s-a îndurerat alături de sufletele celor care l-au cunoscut şi apreciat în timpul vieţii, simţindu-i deja lipsa.

O activitate demnă de cele mai frumoase cuvinte a desfăşurat regretatul scriitor şi ca om al locului, ca cetăţean al comunităţii, contribuind la procesul de redeşteptare naţională a românilor din Ucraina. Încadrându-se chiar din primii ani ai restructurării gorbacioviste în lupta pentru restabilirea adevărului istoric, pentru revenirea la grafia latină, trezirea conştiinţei de neam, Mircea Lutic s-a numărat printre cei mai activi membri ai Societăţii pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu”, fiind  o perioadă chiar preşedintele ei. În ultimul timp, o dată cu constituirea Consiliului Naţional al Românilor din Ucraina, el a avut întotdeauna un cuvânt ce trăgea greu la cântar.

Consiliul Naţional al Românilor din Ucraina, Societatea Scriitorilor Români din Cernăuţi, oamenii de cultură din Bucovina sunt profund îndureraţi de trecerea la cele veşnice a scriitorului Mircea Lutic şi exprimă sincere condoleanţe îndoliatei familii care a pierdut un părinte  pilduitor, un bunel plin de bunătate şi un OM în adevăratul sens al cuvântului, pentru care Logosul a fost întotdeauna un adevărat miracol, după cum mărturisea chiar el: „Când mă zămislesc, prunc, în cuvânt, / De cerul Tău mă apropii, Părinte, / Şi în veşnicele-Ţi aşezăminte / Cu botezul luminii mă-nsfânt”.

Dumnezeu să-l ierte şi să-l primească în Grădina Raiului!

Consiliul Naţional al Românilor din Ucraina

Societatea Scriitorilor Români din Cernăuţi

Scriitorul și cititorul Mircea Lutic

S-a sfârșit „vârsta de balsamuri și de flori”, poetul a pășit în veșnicie…

Noaptea trecută a încetat să bată inima poetului Mircea Lutic, dar el demult și-a câștigat un loc în veșnicie prin cuvântul scris, mai ales „Prin logosu-n legământ trinitar, / Cu transsubstanţiere-n credinţă”, lirica din ultimii ani fiindu-i pătrunsă de o înduhovnicire sinceră în fiecare vers.

Această veste tristă m-a făcut să cobor de pe rafturi cărțile de versuri, proză, traduceri, publicistică, primite în dar cu autograful autorului. Sunt atât de multe și de frumoase și: „În toate Dumnezeu sălăşluieşte. / În artă luminează Duhul Sfânt / Şi Fiul în osana-şi risipeşte / Mântuitorul Său binecuvânt”.

Le păstrez cu recunoștință, Mircea Lutic fiindu-mi far călăuzitor în universul cuvântului, severul, dar dreptul critic în devenirea-mi de „slugă a condeiului” la „Zorile Bucovinei”, ziarul căruia i-a servit cu credință întreaga viață. Și după ce a plecat de la ziar era prezent în viața noastră, dorind să ne aibă alături în momentele sale de grație. I-am împărtășit emoțiile la Iordăneşti, la Baştina Luminii (mica sa Patrie), anul trecut în miez de arminden, când a poposit în pridvorul vârstei octogenare la un alint sentimental în leagănul de minuni al copilăriei. L-am văzut poate mai mult liniştit decât zbuciumat, senin, primenit în verdele şi lumina de acasă, învingător în bătălia cu încercările destinului şi frământările lăuntrice. Mai erau câteva zile, până la finele lui Florar, când … „marţi după Duminica Mare”, maică-sa îl adusese pe lume. Consătenii, însă, o luaseră înaintea tuturor, grăbindu-se să fie primii la sărbătoarea celui care le purta în lume „virtutea de obcină românească”, definit ca model de dăruire actului de creaţie şi „stâlp de boltă graiului matern”.

Atunci iordăneştenii i-au dăruit cele mai fericite momente, întruchipate într-o armonioasă amiază literară, de care au parte puţini din oamenii trecători prin această lume obsedată de bunuri materiale. A trecut doar un an și ceva de atunci, dar astăzi nu mai este printre ei nici directorul Şcolii Medii nr.1, Florea Şapcă, gazda sentimentalei sărbători. Se vor întâlni să-și proslăvească baștina în ceruri…

Maria Andrieș,

ziaristă, „Zorile Bucovinei”, Cernăuți, 18 septembrie 2020

Blajinul Mircea Lutic, apostol al cuvîntului românesc din „Dulcea Bucovină”

A murit Mircea LUTIC, cel mai mare zămislitor de poeme de inspirație divină

A fost un POET mare. Plâng în clipele când scriu aceste rânduri. A fost poetul român care a plăsmuit cele mai profunde poeme de inspirație divină, cele mai răscolitoare versuri (topoarele mâniei, cum le numește), de dragoste pentru Neamul oropsit de pe pământurile românești înrobite de ruși și acum secătuite de frații lor slavoni, noii stăpâni. Nu știu dacă se va naște degrabă unul ca Măria Sa. Vorbeam deseori la telefon.

Bădie Mircea, ai răbdare și așteaptă-mă, dragule, că ne întâlnim în țărâna însângerată a Bucovinei, de care s-a dezis Țara-Mamă…

Gheorghe Calamanciuc,

poet, dramaturg, profesor originar din nordul Bucovinei, Bălți, 18 septembrie 2020

BucPress TV: In Memoriam Mircea LUTIC, 18-09-2020

Flacăra TV & Film recomandă şi:

„Zorile Bucovinei”: Cu profund regret îi spunem „Adio!” scriitorului și colegului Mircea LUTIC

Radio Cernăuți: Scriitorul cernăuțean Mircea Lutic s-a stins din viață

TVR Moldova: Bucovina e în doliu! Scriitorul român, Mircea Lutic s-a stins din viaţă

Scriitorului Mircea Lutic de la Cernăuţi i-a fost acordat titlul de Cetățean de Onoare al Bucovinei

Aglaia, sora poetului Mihai Eminescu, a fost omagiată la Cernăuți, unde este înmormântată

La Boian, Cernăuți, a fost inaugurat bustul preotului Iraclie Porumbescu, tatăl compozitorului de geniu

Sursa material: BucPress și Zorile Bucovinei

Sursa foto: Crai Nou și Facebook

Sursa video: BucPress TV