15.05.2015, 23:33

3711

0

Bucovina, Basarabia

În vremea şcolarităţii lui Eminescu funcţiona la Cernăuţi o asociaţie numită Societatea pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina din care făceau parte români cu înaltă conştiinţă naţională, dar unii şi cu „dare de mână”, care au contribuit decisiv la păstrarea spiritului etnic românesc în această provincie în vremea dominaţiei Habsburgice.

Studiind tema pentru comunicarea pe care am susţinut-o la pupitrul Academiei Române în 1973, am rămas uimită de perfomanţele remarcabile ale acestei formaţiuni pe care am numit-o – şi ca titlu al unei cărţi – o Academie a Nordului, pentru apertura sa culturală multilaterală şi, nu în ultimul rând, pentru generozitatea şi altruismul românilor înstăriţi care şi-au pus fără ezitare la bătaie averile personale pentru scopurile înalte ale acestei societăţi despre care am constatat că a avut o influenţă majoră asupra formării personalităţii eminesciene. Căci societatea din care făceau parte şi fraţii Hurmuzachi, dar şi mentorul iubit al copilului-minune Mihai, Aron Pumnul, a înfiinţat şcoli româneşti, publicaţii, a sprijinit teatrul, muzica, literatura, în general toate formele de cultură naţională dar, mai ales, au transmis viitorului poet atitudinea de înaltă conştiinţă a datoriei care avea să-l definească mereu.

Această informaţie succintă are rolul unei introduceri la relevarea unui eveniment recent care se constituie ca un ecou peste veacuri al acelei stări de lucruri. Căci, după decenii de zadarnice străduinţe şi apeluri ale românilor de acolo către autorităţi de-a înfiinţa şi la Cernăuţi un Centru Cultural Român, ca în atâtea alte ţări din lume, iată că, în ziua de 10 mai 2015, s-a inaugurat aici în sfârşit un asemenea centru mult aşteptat căruia i s-a atribut numele marii personalităţi istorice Eudoxiu Hurmuzachi.

Numai că se impune o mică specificare şi anume că aceasta nu este o instituţie a statului român, precum celelalte din Paris, New York, Budapesta, Istambul ş.a., ci este rodul eforturilor private şi al generozităţii unui om de afaceri român, dr. avocat Eugen Patraş, care a folosit în cumpărarea, amenajarea şi punerea în funcţiune a acestui centru tot rodul muncii sale de două decenii. Căci dintr-un spaţiu insalubru al unei foste frizerii, prin osârdia şi talentul său a crescut aici un aşezământ de o frumuseţe şi un rafinament princiar, populat cu simboluri ale marilor valori naţionale: o frescă superbă a intrării lui Mihai Viteazul în Alba Iulia, replici ale creaţiilor brâncuşiene, Coloana infinitului şi Poarta sărutului, portrete al marilor bărbaţi ai neamului, obiecte etnografice, toate împodobind incinta unui topos destinat culturii române, lipsite timp de decenii de un spaţiu de manifestare.

Asociindu-se acestui nobil scop, neobositul poet şi academician Vasile Tărâţeanu a coordonat ca un maestru de ceremonii întreaga derulare a manifestării care a fost de-a dreptul grandioasă, cuprinzând o mare paradă a portului românesc purtat de locuitorii satelor româneşti care s-au (a)prins în aprige dansuri stradale, numeroase şi avântate cuvântări, un spectacol artistic de înaltă clasă, tăierea panglicii inaugurale, slujbă religioasă, recepţie de gală ş.a., totul într-un diluviu de public ce a acoperit prin cromatica nestemată a portului popular şi prin ecoul muzicii şi cuvântărilor festive, efectiv, tot spaţiul fostei mari Străzi Domneşti din centrul oraşului.

Au rostit felicitări şi urări zeci de invitaţi din multe zări începând cu trimişi ai autorităţilor statale româneşti: ai preşedintelui Klaus Iohannis, ai premierului Victor Ponta şi ai primarului general al capitalei Sorin Oprescu şi – cu aportul dnei consul general Eleonora Moldovan – alţi reprezentanţi ai guvernului şi Departamentului pentru românii de pretutindeni, ai Institutului „Eudoxiu Hurmuzachi” de la Bucureşti, dar şi ai autorităţilor regionale şi ai primăriei oraşului, ai etniilor conlocuitoare.

La acestea s-au adăugat gesturile asociaţiilor culturale româneşti din ţară precum Societatea pentru Cultură…. de azi, prezentă cu un autocar întreg de membri, a cărei preşedintă, prof. Carmen Andronache, care a sprijnit concret pregătirile inaugurării, a susţinut un cuvânt simbolic şi expresiv şi a adus în dar revista Septentrion editată special în avanpremiera acestui moment inaugural. Au vorbit, fireşte, şi oameni de cultură precum poetul Mihai Prepeliţă sau acad. Mihai Cimpoi de la Chişinău şi alţii, dar cel care ar fi trebuit să cuvânteze şi el aici, fostul şi vrednicul prim-ministru al Republicii Moldova, Mircea Druc, a fost dat jos la vamă din autocarul filialei de la Bucureşti al Societăţii sus-menţionate cu care călătorea, deci întors de la graniţă, gest incalificabil şi care a fost îndelung condamnat de la tribuna oficială.

Au rostit cuvinte calde şi reprezentanţi ai unor judeţe din nord sau din ţară, aflate în colaborare cu cei de aici, precum Iaşi sau Alba Iulia care a spijinit ridicarea statuii marelui scriitor exilat Vasile Posteucă, dezvelită în ajun, sau Bistriţa Năsăud cu alte contribuţii marcante şi sonore. Invitată la cuvânt, am subliniat simbolul legăturii acestui oraş cu Botoşanii (care a fost astfel şi el reprezentat!) prin „calea regală” a traseului eminescian care a consfinţit prin aceasta o „vie arteră sufletească” menită să pulseze mereu în aria culturii noastre.
În totului-tot, această manifestare de o grandoare fără precedent, cu mii de participanţi,  prilejuită de aportul, devoţiunea şi conştiinţa unor persoane private care, la fel ca odinioară, au rezolvat prin efortul şi contribuţia lor ceea ce n-au putut realiza autorităţile de stat, a părut a consuna peste vreme ca un ecou al Marii Adunări de odinioară de la Alba Iulia, iar cei ce am avut şansa de-a fi participat la aceasta de acum am simţit parcă frisonul marilor evenimente ale istoriei. 

Sursa material: Monitorul de Botoşani / Lucia Olaru Nenati

Sursa foto: EuroMedia Bucovina