Ca azi s-a născut marele Artist Emil Loteanu… Luminoasă și frumoasă să-i fie amintirea, precum i-au fost și filmele!

Emil-Loteanu-Galina-Beleaeva-cinemax-ro-6-11-14-400px

Pentru a evoca personalitatea complexă a poetului şi cineastului de legendă Emil Loteanu, născut în Basarabia interbelică, preluăm acest articol biografic de pe paginile Basarabiei Literarere intitulat „Un român pe culmile Artei”, semnat de Adrian Bucurescu:

Viitorul mare regizor Emil Loteanu s-a născut la 6 noiembrie 1936 în Regatul României, satul Clocuşna, judeţul Hotin. Actualmente, Clocuşna se află în raionul Ocniţa, Republica Moldova.

Emil Loteanu a urmat cursurile primare la şcoala din satul natal. După anexarea Basarabiei de către Uniunea Sovietică, în anul 1941, el a rămas la Rădăuţi, împreună cu tatăl său, Vladimir, în vreme ce fratele său, Marcel, şi-a însoţit mama, Tatiana, la Bucureşti. Mai târziu, Emil a urmat studii la Liceul Sfântul Sava din Bucureşti.

În luna decembrie a anului 1949, rămas orfan de tată, el a trecut ilegal Prutul, refugiindu-se la casa bunicilor din Colencăuţi.

A fost prins de sovietici şi predat grănicerilor români, care l-au trimis la Bucureşti, unde mama sa lucra la Ambasada U. R. S. S. În anul 1950, pe când familia Loteanu locuia lângă Studiourile „Alexandru Sahia”, în casa lor s-a turnat filmul artistic „Viaţa învinge”.

A încercat să dea examen la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică (IATC) din Bucureşti, dar dosarul său de admitere a fost respins. Şi astfel, din pricina unor fricoşi retardaţi, Ţara-Mamă a pierdut unul dintre marii regizori ai lumii.

 

Marcat de film pe viaţă

În anul 1952, Emil Loteanu a cerut să fie repatriat şi s-a întors la Clocuşna, cu scopul de a urma studii de cinematografie la Moscova, revanşându-se pentru dosarul respins la Bucureşti. În 1953-1954, el a fost actor la Teatrul Dramatic „A. S. Puşkin” din Chişinău.

Fratele său, Marcel Loteanu, îşi amintea: „Într-una din zile, fiind cu mama la Cernăuţi, a intrat la cinematograf şi a văzut un film american. I-a plăcut atât de mult, încât a fost marcat pentru o viaţă. Când a susţinut examenul la cinematorgrafie, la VGIK, a scris anume despre acel film pe care l-a văzut cu mama la Cernăuţi”.

Emil Loteanu a urmat cursuri de actorie la Şcoala Teatrală de pe lângă celebrul Teatru Academic de Artă (MHAT) din Moscova (1954-1956) şi de regie la Institutul Unional de Cinematografie (VGIK) din capitala Uniunii Sovietice (1956-1962).

După absolvirea Şcolii de Regie, a fost angajat la Studioul Mosfilm din Moscova. În anul 1958 a revenit în Republica Socialistă Sovietică Moldovenească, îndeplinind, în perioada 1987-1992, funcţia de preşedinte al Uniunii Cineaştilor din Moldova. A avut un rol important în formarea a două promoţii de regizori de film în cadrul Şcolii Superioare de Regie.

El a întemeiat „Asociaţia Experimentală de Creaţie Phoenix-M”, revista de teatru şi film „Lanterna Magică”, fiind şi autorul emisiunii televizate „Se caută o stea”. De asemenea, a fost conducătorul cursului de actori de teatru şi film la Institutul de Arte din Chişinău.

Emil Loteanu este autorul a peste 20 de filme, la realizarea cărora a participat atât prin regizarea lor cât şi prin scrierea de scenarii. El a debutat în arta cinematografică în anul doi de studenţie, semnând scenariul şi regia la filmele documentare de scurt metraj „Hora mare” (1959), „Amintiri din copilărie” (1960), „Piatra, timpul, cântecul” (1961).

 

Capodopere şi multe premii

MOTTO:

Eu v-am iubit / Şi acum o mie de ani / Ca şi astăzi. /Necontenit / V-am iubit / Chiar dacă pieptul gemea. / Stelelor, stelelor, / Frumoase mirese albastre, / Ştiţi voi oare despre dragostea mea? /Stelelor, stelelor, / Îmi voi întinde aripile / Străbătând către voi / Câmpiile cosmice Reci. / În goana mea / Voi întrece clipele, / Eu – fiul veacului meu Douăzeci. („Chemarea stelelor”, de Emil Loteanu)

Debutul său ca autor de filme de lung metraj a avut loc în anul 1963, cu „Aştepaţi-ne în zori” (1963), film în care au debutat o serie de actori din Basarabia, printre care: Ion Şcurea, Ecaterina Malcoci, Ilie Guţu, Dumitru Caraciobanu, Nina Doni, Iulian Codău şi alţii.

Au urmat filme ca „Poienile roşii” (1966), în care au debutat actorii Svetlana Toma şi Grigore Grigoriu, „Această clipă” (1968), care a obţinut Premiul II la Festivalul Unional de Filme de la Minsk din 1970, şi „Lăutarii” (1971), cu care a obţinut mai multe premii, între care Premiul Scoica de Aur la Festivalul Internaţional de Film de la San Sebastian (Spania, 1972), Marele Premiu la Festivalul Internaţional ce dezvăluie tema artei şi folclorului (Italia, 1972), Premiul Nimfa de Aur la Festivalul Internaţional de Film de la Neapole (Italia, 1972), Premiul spectatorilor şi al presei pentru cel mai bun film la Forul Cinematografic din Milano (1978).

Colaborarea cu studioul „Mosfilm” a fost marcată de regizarea a două capodopere: prima a fost filmul „O şatră urcă la cer” (1976), după povestiri de Maxim Gorki, despre viaţa ţiganilor de la începutul veacului al XX-lea, care a câştigat o sumedenie de premii – Marele Premiu Scoica de Aur la Festivalul Internaţional de la San Sebastian (1976); Premiul pentru cea mai bună regie la Festivalul Internaţional al Celor Mai Bune Filme din Lume din Belgrad (Iugoslavia, 1977); Premiul pentru Rezolvarea Plastică a Congresului al XI-lea al UNITEX din Paris. Filmul a rulat în România cu titlul „Şatra” şi a avut un mare succes de public.

A doua capodoperă realizată la studioul „Mosfilm” a fost „Dulcea şi tandra mea fiară” (1978), ecranizare a nuvelei „O dramă la vânătoare” de Anton Cehov, care a participat la Festivalul Celor Mai Bune Filme din Lume de la Belgrad (1979).

A participat apoi la regizarea a două episoade ale filmului „Anna Pavlova”, distins cu Marele Premiu pentru cea mai înaltă contribuţie în arta cinematografică, Marele Premiu pentru cea mai bună coproducţie, premiul pentru cea mai bună lucrare de operator, premiul pentru cel mai bun film străin, realizat cu cineaşti din Marea Britanie, Franţa, Cuba, R.D. Germană.

În anul 1986, revenit în R. S .S. Moldovenească, el a regizat filmul artistic televizat „Luceafărul”, despre viaţa şi opera poetului naţional Mihai Eminescu.

În anul 1993, cineastul basarabean a realizat ultimul lui film, „Găoacea”, care are în distribuţie numeroşi actori din România, printre care Silviu Stănculescu şi Mircea Diaconu. În legătură cu acest ultim film, regizorul declara: „E o peliculă poetică, de fapt o dramă contemporană, ce culminează cu distrugerea şi martirajul unei întregi epoci, a unei societăţi întregi cu tot cu eroii ei”.

Emil Loteanu a fost şi profesor onorific al Facultăţii de Arte „Hyperion” din Bucureşti. În afară de filmele de ficţiune, marele regizor a mai realizat şi filmele de scurt metraj: „A fost odată un băiat” (1963), după „Amintiri din copilărie” de Ion Creangă, „Frescă pe alb” (1967), „Academicianul Tarasevici” (1970), „Oraşul meu alb” (1973), „Ecoul văii fierbinţi” (1974), „Eugeniu Doga” (1983), „Svetlana Toma” (1984), „Grigore Grigoriu”, „Durerea” (1985) şi altele.

Printre tinerii actori formaţi de Emil Loteanu se numără Svetlana Toma, Grigore Grigoriu, Victor Ciutac, Maria Sagaidac, fraţii Victor şi Mircea Soţchi-Voinicescu şi alţii. Marele artist care a fost Emil Loteanu s-a făcut cunoscut şi ca autor de volume de poezie şi proză scurtă. El a debutat cu versuri la revista „Contemporanul” din Bucureşti, în anul 1949.

A publicat apoi volumele de poezii „Zbucium” (1956), „Versuri” (1970), „Sufletul ciocârliei” (1974) şi plachetele „Chemarea stelelor” (1962) şi „Ritmuri” (1965). Este şi autorul a trei volume de proză: „Vioara albă” (1963), „Bucolica” (1966) şi „Lăutarii” (1972); ultimele două povestiri au fost ecranizate chiar de autor.

Ca o recunoaştere a meritelor sale în domeniul regiei de film, i s-au conferit titlurile de Maestru Emerit al Artei din Moldova (1969), Artist al Poporului din Federaţia Rusă (1980) şi titlul de membru de onoare al Academiei Internaţionale de Film Nike.

De asemenea, a primit Premiul de Stat şi Ordinul Republicii. În anul 2001, a primit în România Premiul pentru Excelenţa Artei Regizorale, decernat la Ateneul Român din Bucureşti.

Marele regizor Emil Loteanu a încetat din viaţă la data de 18 aprilie 2003, într-un spital din Moscova, fiind înmormântat în cimitirul Vagankovski din capitala Rusiei.

 

Adrian BUCURESCU

 

Sursa material: portalul de cultură Basarabia Literară

Sursa foto/video: Cinemax.ro

În vederea respectării drepturilor de autor (Legea nr. 139 din 02.07.2010), la preluarea materialelor Flacăra se va face trimitere obligatorie – prin hyperlink – la sursă: numele autorului + Flacăra TV & Film sau + www.flacaratv.md