04.03.2015, 12:56

2532

0

Evenimente, Opinii

Multe din acţiunile lui Putin nu par a fi în logica de astăzi. Ca şi în cazul lui Hitler, occidentul închide ochii cu speranţa şi încrederea că lucrurile nu pot fi atât de nebuneşti pe cât se arată şi că totul este un joc al momentului.

Aşa cum Hitler a curăţat scena politică din Germania prin asasinate la comandă, tot aşa şi Putin a reuşit să anihileze slaba opoziţie din Rusia prin eliminarea fizică a oponenţilor.

Dar paralelele între Putin şi Hitler nu sunt chiar puţine, ţinând cont însă şi de evoluţiile social-tehnologice.

Ambii au venit la putere într-un moment de decădere totală a puterii statului şi au investit câţiva ani în refacerea economică şi a încrederii, atât de necesară pentru susţinerea unui viitor conflict. Hitler a preluat conducerea Germaniei în 1933, Putin în 2000. Şase ani i-au fost necesari lui Hitler să pregătească Germania de conflict, opt ani i-au luat lui Putin să descindă militar în Georgia.

Putin, asemenea lui Hitler, a stopat scurgerile de capital, a naţionalizat şi a pedepsit pe cei pe care îi considera vinovaţi de decăderea statului. Apoi a transferat activele economice principale în mâna apropiaţilor.

Putin are puţin peste 60 de ani, Hitler avea puţin peste 50 de ani, vârste considerate acum ca similare, având în vedere creşterea duratei de viaţă şi a tehnologiei medicale.

Ambii după preluare puterii au instituit un regim de forţă în care nu au permis dezvoltarea opoziţiei şi alegeri libere. Atât în Germania nazistă cât şi în Rusia putiniană controlul statului şi serviciilor asupra instituţiilor media şi a informaţiilor disipate în societate sunt totale. În ambele înainte de declanşarea războiului s-a dus o puternică campanie propagandistică care să pregătească poporul pentru viitorul conflict. Practic deşi se desfăşoară alegere aparent libere, oamenii primesc informaţia în sens unidirecţional.

Ambii consideră puterile occidentale pe deplin responsabile pentru eşecul intern: Germania prin sancţiunile draconice primite după primul război mondial, Rusia după căderea URSS ca urmare a pierderii competiţiei economice cu lumea occidentală şi a strategiei americane de scăderea a preţului petrolului, ca principală sursă de finanţare a puterii sovietice.

Ambii consideră că doar un conflict armat de proporţii globale poate induce o reaşezare a puterii globale, deţinute monopolistic, în acele momente de Anglia, acum de către SUA. Vor să creadă că au puterea să câştige acest război pe termen scurt, dar au încrederea că pe termen lung el îşi va atinge obiectivele prin slăbirea hegemonului. Nu scopul pe termen scurt este ţinta, ci distrugerea încrederii în actualul sistem de securitate global şi patronat de NATO.

Atât Hitler cât şi Putin acţionează cu o îndrăzneală crescândă. După consolidarea puterii economice au trecut la consolidarea puterii armate.

Hitler a reînarmat Germania iar în 1935 a reintrodus serviciul militar obligatoriu. În timpul mandatului de preşedinte şi apoi de premier, Putin a crescut semnificativ cheltuielile cu forţele armate, principala fiind aducerea salarizării la un nivel mulţumitor.

În 1936 Hitler a ocupat Renania iar puterile occidentale, dincolo de „gargara clasică”, nu au luat nici o măsură eficientă, prea legate economic de Germania şi prea dezbinate în interese divergente.

Putin, ca şi Hitler, a încercat întâi marea cu degetul, ocupând Crimeea într-o misiune fulger, şi deschizând un conflict în Estul Ucrainei cu scopul expres de a destabiliza acest stat. Acest lucru avea să se întâmple în 2014.

În 1938 Austria se alătură, fără a exista un conflict armat, Germaniei. Acelaşi lucru avea să îl facă Putin în Crimeea, ambii vorbind de unire prin voinţă.

Tot în 1938, prin ameninţarea cu războiul, Hitler ocupă regiunea Sudeţi din Cehoslovacia, deşi aceasta era pregătită cu peste un milion de soldaţi pentru a lupta pentru integritatea sa teritorială. Puterile occidentale au impus Pragăi să accepte condiţiile, în caz contrat afirmând public că vor considera Cehoslovacia pe deplin vinovată de conflict. În mod similarRusia se foloseşte de populaţia rusă din estul Ucrainei pentru a deschide un conflict armat. Statele occidentale nu se grăbesc în a lua măsuri efective, ba mai mult, apar semne că se doreşte impunerea către Ucraina a unor soluţii favorabile Rusiei şi prin care aceasta va prelua controlul politic la Kiev: federalizarea. Ucraina, ca şi Cehoslovacia, este părăsită. Mai mult, Hitler încurajează Ungaria şi Polonia să revendice părţi din acest stat, lucru care îl fac şi propagandiştii de la Moscova şi care oferă României şi Poloniei şansa istorică de a-şi recupera teritoriile pierdute.

Dacă ar fi să analizăm cele de mai sus, ne aflăm acum într-o fază finală a unei păci mondiale precare. Europa este înconjurată de conflicte armate şi deşi neplauzibil, este extrem de probabil ca Rusia să extindă conflictul, să ocupe toată Ucraina şi să obţină graniţă cu Uniunea Europeană.

Tot neplauzibil acum, precum lagărele naziste, este posibilitatea ca Rusia să apeleze la arsenalul său atomic pentru a contrabalansa slăbiciunile militare şi economice. Cred că vom avea un conflict extins şi cred că Rusia se va folosi de arsenalul atomic de mică putere pentru a forţa statele occidentale în a nu interveni. Principala problemă a României este că prin poziţie lucidă şi tranşantă poate deveni o ţintă directă în cazul în care Rusia se decide să ofere o lovitură de pedeapsă drept exemplu (va alege un stat NATO cu o politică antirusă ereditară, precum România sau Polonia).

Germania lui Hitler a căutat transformarea Rusiei Sovietice într-un aliat, rezultatul fiind pactul Ribbentrop-Molotov. În acest moment Putin se foloseşte de tendinţele hegemonice ale Germaniei şi de posibilitatea de corupere a statului german, pentru a-l folosi pe post de pion în deciziile Uniunii Europene şi pentru a slăbi flancul european al NATO. Hitler a căutat o înţelegere cu Stalin pentru stabilirea liniei de demarcaţie dintre zonele de influenţă a celor două mari puteri, acum Putin încearcă acelaşi lucru afirmând public că Ucraina este legată ombilical de Rusia şi orice încercare de rupere a acestei legături reprezintă un atentat direct asupra Rusiei. Germania a fost puternic infiltrată de către Putin înainte de a deschide conflictul, acesta fiind şi principalul motiv pentru care CIA a decis monitorizarea liderilor germani, lucru ce a dus anul trecut la expulzarea şefului CIA din Germania.

Mai mult, Rusia a investit în câteva state NATO, slăbite de incapacitatea de a face faţă exigenţelor de productivitate europene, pentru a crea breşe în luare deciziilor. A reuşit folosindu-se de bani şi de corupţie, prin agenţii săi de influenţă, să creeze animozităţi în interiorul Uniunii Europene.

Mă opresc aici, căci lista este lungă. Istoricii au acuzat politicienii interbelici că au închis ochii la nişte semne atât de evidente. Iată că după mai bine de jumătate de secol, cu experienţa de atunci, tot se repetă aproape identic evenimentele iar politicienii în naivitatea lor, nu fac nimic. Un conflict direct va fi iminent în următorii ani, iar acesta va fi unul de proporţii tocmai pentru că, în prezent, nu s-a acţionat.

Sper ca trecerea timpului să nu confirme această evoluţie, dar este ştiut că istoria se repetă.

Sursa material:  Adevarul.ro / Marius Dorin Lulea

Sursa foto: www.adevarul.ro