01.05.2015, 20:07

6038

0

DOCumente, Istorie

M-am născut acum 66 de ani în Cornova lui Paul Mihail, sat situat între două râuri istorice importante ale Basarabiei, Cula la sud și Ichelul la nord, primul afluent al Răutului, altul – afluent al Nistrului, râuri pe care le-a pomenit Dimitrie Cantemir în Descrierea Moldovei.

Dintre cele două râuri, Ichelul îmi era cel mai drag, pentru că în valea lui exista o întreagă cascadă de iazuri cu apă limpede, cu mult pește, înconjurate de păduri de stejar, tei, carpen, cireși sălbatici etc., făcând parte din vestitul Codru. Și râul Cula era suficient de interesant, ne scăldam în el și avea mult pește, mai ales raritatea care se numește chișcarul, care înota fără piedici în susul apei (în valea lui nu existau iazuri), din lacul Orheiul de pe Răut, uscat în anii ‘60 în timpul așa- zisei integrări și concentrări intercolhoznice…

Valea Ichelului în copilăria mea era un adevărat paradis pe pământ. Acolo mi-am petrecut copilăria, acolo am învățat a înota, după două pericole de înec în apa Ichelului. Tatăl meu a lucrat mulți ani în valea Ichelului: vara paznic și pescar, iarna – lucrător la pădure. (Eu adeseori treceam dealul Ichelului și-i duceam prânzul cald și vinul rece, la trei kilometri de casă).

Dar ca să nu „inventez eu bicicleta”, descriind acest plai mirific, încă o dată, pentru că bicicleta deja a fost „inventată” de Anton Golopenția, membru marcant al echipei monografice condusă de Dimitrie Gusti la Cornova, în vara anului 1931, îi voi oferi cuvântul lui A. Golopenția, mai bine ca el nimeni n-a spus-o:

„…Cornova se află aşezată în partea deluroasă a Orheiului, în ţinutul vestitului Codru, unde lungi şiruri de coline, curios de paralele, năzuiesc spre Nistru, conducând şuviţi de apă, „râuri”, ascunse de mult sub câte o dâră de rogoz, ce străbat văi largi şi netezi cu păşuni de un verde gras. Când coastele lor sunt acoperite de păduri şi închid câte un iaz tăcut cu apă de agat, în care cerul şi norii şi zarea cu desişurile întunecate se oglindesc netulburate, îţi vine greu să crezi că umbli printre deluşoare ce nu ating nici trei sute de metri. Nu dai crezare cuvântului hărţii decât când vezi vara alte şiruri, la fel de înalte, vrâstate şi pe coamă de verdele proaspăt al popuşoiului şi de auriul „pâinilor”, ori, mozaicate în toamnă de toate cafeniu-liliachiurile delniţelor proaspăt arate.

Ţinutul e de o paşnică măreţie, care se vădeşte mai ales în ceasurile liniştite ale zorilor şi ale amurgului, când lumina stinsă îngăduie ochilor drumeţului ajuns pe culme să se piardă în noianul de dealuri, conturate de puternice umbre trandafiriu-vânăte, care-l împresoară ca o turmă uriaşă adormită de-a-n picioarelea, ori în zilele când se lasă ploile. Atunci darul de apă se mulge neprecupeţit din şomoioage de nori fumegânde, limpezind cele o sută de nuanţe de verde şi galben, cafeniu şi vioriu ale zării”. (Monografia: Cornova, Editura Museum, Chișinău, 2000, p.455).

În luna mai 1967 am văzut pentru prima dată valea Ichelului la intrarea/ieșirea din beciurile de la Cricova, un adevărat defileu sau un mini Grand Canyon pe Ichel, fiind invitat de către Valentin Zamșa, colegul meu de tehnicum (colegiu), care-și făcea practica contabilă în secția de șampanie Cricova, eu, venind de la Tiraspol, unde-mi făceam practica la Fabrica de mobilă de bucătărie. Aici Ichelul șerpuia printre malurile și stâncile înalte asemănătoare celor din valea râului american Colorado. Iar în luna mai 1969, am văzut și ieșirea Ichelului din defileul său, la filmările programului ansamblului folcloricde dansuri „Alunelul” ( „Hora”), din care făceam parte, filmări ce le realiza un studiou din RFG… În deceniile care s-au scurs am reușit să văd, să admir și să filmez orice metru de râu (75 de imagini de pe Ichel au fost postate pe blogul: www.romaniidinjurulromaniei.ro), începând cu izvoarele de sub dealul Țiglău, de la Sinești (386 m),  și de sub dealul Cupcii, de la Veverița (407 m), trecând prin toată valea râului pe moșiile satelor istorice: Mânzâtești, Hârcești, Curtoaia, Condrătești, Năpădeni, Cornova, Rădeni, Dereneu, Rădeni, Bularda, Mândra, Frumoasa, Răciula, Hârbobăț, Bravicea, Țigănești, Onești, Codreanca, Greblești, Drăgușeni, Rădeni, Zamcioji, Romănești, Micăuți, Logănești, Ratuș, Pașcani, Porumbeni, Cricova, Făurești, Goian, Hrușova, Ciopleni, Boșcana, Mărdăreuca și Coșernița de pe malul bătrânului Nistru…

Au trecut opt decenii de când Anton Golopenția a văzut meleagul meu natal (păcat că n-a ajuns cu cercetările până în defileul Ichelului, până la Nistru, că nu știu cine îi va descrie frumusețea la fel de bine cum a făcut-o el cu paradisul din împrejurimile Cornovei), și cinci-șase decenii de când am văzut eu pentru prima dată Valea Ichelului pe moșia baștinei… Trecând azi prin Valea Ichelului de altădată nu mai poți admira frumusețea acelor locuri: doar în vis mai poți vedea acel peisaj ca o gură de rai, doar câteva oaze s-au mai păstrat din acel paradis al copilăriei mele… S-au rărit simțitor pădurile, s-au uscat mlaștinile, a scăzut nivelul apelor, a apărut un număr impresionant de gunoiști neautorizate, de sute și mii de tone, au aruncat în aer mai bine de jumătate din Defileul Ichelului de la Cricova. Când ieși azi din beciurile Cricovei, adevărată bijuterie creată de moldoveni în timpul ocupației sovietice, vezi un peisaj apocaliptic, un relief din filmele de groază, un peisaj al iadului cu draci… S-au intensificat aceste procese destructive după anul 1990 și venirea la putere a așa-zișilor democrați din toate partidele fără excepție, dar mai ales după venirea flămânzilor și însetaților de după plecarea neocomuniștilor, a neokominterniștilor, hulpavi și nesătui, ai lui Voronin, după 2009, care gestionează silvicultura și zăcămintele subterane mai dihai chiar decât hoții comuniști…

Se pare că am ratat șansa ca să avem în suburbia capitalei Moldovei suverane și independente, pe Ichel, între Ratuș și Goian, un frumos parc național, numit Defileul Ichelului, cu un râu frumos, cu păduri pe ambele maluri, cu stânci înalte și sculpturi naturale, cu splendida vinărie Cricova, cu plaje și locuri de joc, săli și terenuri sportive etc…

Așa să fie oare? Poate se trezesc democrații noștri măcar în cel de-al doisprezecelea ceas și salvează această gură de rai pentru cei ce vor veni după ei, că doar nu vor pleca toți copiii lor prin Americi și Canade, prin Elveții, Germanii, Italii și Irlande etc., vor mai rămâne și aici câțiva, dar și cei plecați în alte părți își vor aduce aminte de locurile de baștină și pot reveni acasă, și ce vor găsi ei acasă?… Un loc pustiu, o fostă grădină a Maicii Domnului sau o nouă Sahara?…

Eu, personal, tare nu doresc ca Ichelul, paradisul copilăriei mele, să moară înaintea mea… Articolul întreg poate fi citit AICI.

Dr. Vasile Șoimaru

Toată Galeria cu 75 imagini, realizate de prof. Vasile Şoimaru, poate fi urmărită pe blogul său – Românii din Jurul României

Sursa material: blog Vasile Şoimaru

Sursa foto: prof. Vasile Şoimaru / www.adevarul.ro