Silvia Hodorogea – Mesagerul Culturii la Moldova 1 TV // INTERVIU

TVM Silvia Hodorogea-foto de Mihai Marcuta - Copy

Pentru ea „microfonul înseamnă în primul rând responsabilitate, implicare şi întotdeauna exigenţa de a nu induce în eroare telespectatorul”. De 42 de ani nu lipseşte din niciun buletin al postului public „Mesager”. Au fost vremuri când reuşea să aducă pe ecrane mesaje culturale ostile şi interzise pe atunci, iar a doua zi telespectatorii urmăreau atent va mai apare pe ecran sau nu. Este Maestru în Artă şi a trăit o viaţă dedicată postului public. Vorbim despre Silvia Hodorogea – Mesagerul Culturii la Moldova 1 TV.

– Când ați pășit prima dată pragul postului public Moldova 1? 

– Am păşit pragul Televiziunii Naţionale pe atunci, în august 1974, imediat după absolvirea Universităţii de Stat din Moldova. De la începuturi am realizat reportaje din cultură. Se mai întâmpla uneori să scriu despre medicină, ştiinţă sau era pe timpuri deservire socială, dar toţi anii aceştia sufletul meu a fost alături de cultură, alături de personalităţile din acest domeniu, alături de valorile naţionale. Au fost vremuri când aceste subiecte erau interzise la Televiziunea Naţională şi a fost cenzură. Mă bucur că mai tinerii mei colegi nici nu ştiu ce înseamnă asta. Din păcate libertatea de exprimare a fost o tristeţe prin instituţia noastră. Oricum am mers înainte. Uneori trebuia să spunem lucrurilor pe nume printre rânduri, camuflat şi telespectatorii noştri înţelegeau acest lucru. Am avut noroc de dascăli deosebiţi precum Tamara Dorogan şi Ionică Enache. Ei au fost învăţătorii mei, care mi-ai sădit dragostea pentru această meserie. Am avut bucuria în cele peste patru decenii să cunosc lume deosebită: pictori, artişti, scriitori, oameni de mare valoare. În 1978, când au fost Zilele Literaturii Sovietice în Moldova, a venit la noi marele Nichita Stănescu, prin Moscova… Am o fotografie cu el acolo, la Dolna, când el recita în pridvorul Casei lui Donici.

 

TVM-Silvia Hodorogea-Nichita Stanescu - Copy

 

Dragostea pentru cultură vine de acasă, pentru că am crescut într-o familie de profesori şi valorile erau foarte respectate în casa noastră. În fiecare joi primeam publicația „Literatura şi Arta”, pe care o primesc până în prezent, e săptămânalul care a fost focarul, epicentrul evenimentelor istorice din anii ‘90. Când am ajuns la televiziune, am cunoscut personal oamenii din cultură şi am început să înţeleg jertfele şi eforturile pe care le făceau pentru apărarea valorilor naţionale. A fost o bucurie şi un mare noroc să-i cunosc, dar şi o mare responsabilitate, trebuie să fii la înălţime, să nu dai prin gropi, să nu spui vreo prostie când eşti lângă Grigore Vieru, Eugen Simion, Adrian Păunescu, Igor Vieru, Maria Bieşu, Nicolae Sulac, care era ca pâinea cea caldă şi un om de mare valoare al neamului nostru.

 

TVM Silvia-Hodorogea-cu-Grigore-Vieru - Copy

 

– Cum a evoluat creșterea Dvs. profesională în tot acest timp? 

– Tot timpul am lucrat la ştiri. Am fost printre primii oameni ai televiziunii. Pe vremuri, am moderat şi emisiunea „Nota Bene”, am făcut şi emisiuni la redacţia literară despre Marin Sorescu, Mihai Cimpoi, Lidia Istrati. A fost o experienţă interesantă, dar mi-a plăcut mai mult să fiu în epicentrul evenimentelor, să informez astăzi şi acum telespectatorul nostru despre ce se întâmplă în viaţa culturală. Mi-a plăcut mult să vorbesc nu doar despre frumuseţea culturii, dar şi despre problemele oamenilor de cultură, problemele monumentelor şi alte probleme cu care se confruntă viaţa culturală. Pledez mereu pentru cultură, pentru că atunci când ajung în mediul rural, pe la diverse festivaluri, am sesizat că oamenii de la sat s-au săturat de problemele politice, deşi şi acestea sunt importante. Oamenii au nevoie de mesaj pentru suflet, le este dor de normalitate şi dacă această normalitate există, trebuie să o reflectăm.

– Nu aţi obosit niciodată după 42 de ani la ştiri? 

– Nu! De fiecare dată merg la eveniment cu acelaşi entuziasm, cu acelaşi respect şi curiozitate pentru această lume minunată. Mie mi se pare că oamenii de cultură nu se bucură de preţuirea şi salariile pe care le merită. I-am văzut în ipostaze foarte triste şi îi port în suflet. Fiecare dintre ei ne descoperă o lume întreagă. Au verticalitate. Pledează pentru anumite idealuri. Nu se vând pentru 30 de arginţi. Nu îşi trădează convingerile şi rămân pe aceleaşi poziţii, chiar dacă anumite situaţii sunt în detrimentul lor din punct de vedere financiar. Aşa sunt oamenii pe care îi preţuiesc şi îi promovez în reportajele mele.

 

TVM Silvia Hodorogea-mesagerul-culturii-la-moldova-1 TV - Copy

 

– În toți anii de activitate, cu siguranță, ați prins multe valuri de reforme și schimbări ideologice, tehnice și de alt gen. Cum au fost aceste procese pentru Dvs.?

– Momentele care m-au marcat în televiziune… Știţi că aici s-a dat o mare bătălie pentru libertatea de exprimare, ca instituţia să devină una independentă. Prin anii 2002 – 2004, colegii mei au protestat, eu m-am solidarizat şi marea suferinţă pe care o simt şi acum este faptul că foarte mulţi colegi valoroşi nu au mai revenit în televiziune, dar ar fi reuşit să facă încă multe lucruri frumoase.

Atunci parcă am pierdut o parte din mine… Șefii spuneau că jurnaliştii, colegii mei, nu au trecut, chipurile, concursul, dar, de fapt, se știa că au fost izgoniţi de la televiziune din motive ideologice. Am încercat să supravieţuiesc, dar fără a face compromisuri. A fost dificil, dar a fost posibil. Probabil s-a meritat, dacă mai sunt aici. Nu pot să mă laud că am avut tare multe solicitări de angajare, deşi am avut şi alte oferte de atunci când se năşteau noi televiziuni, dar m-am simţit oarecum obligată să rămân aici. A fost prima instituţie la care am început cariera, aici am avut dascălii care m-au format, tot aici am cunoscut oamenii din lumea artelor. Şi am ştiut că la alte televiziuni nu se acordă atâta atenţie culturii. În plus, dacă plecam nu puteam să iau arhiva mea personală, pe care o mai păstrez pe casete, iar când fac reportaje apelez la tot ce am păstrat. Când ne mai amintim de cei plecaţi în lumea celor drepţi, am foarte multe interviuri de valoare sau momente din evenimente pe care le folosesc.

– Care sunt trei lecții importante de viață pe care le-ați învățat în activitatea la Moldova 1?

– Multă muncă, responsabilitate şi spirit de echipă, pentru că singură nu pot face nimic. Doar alături de colegii mei, cameramani, regizori, editori de imagine și text, se poate realiza un reportaj de succes, fapt pentru care le sunt foarte recunoscătoare. Acum fac parte dintr-o echipă mai tânără, lângă care mă simt foarte bine.

– Ce mesaj aveți pentru echipa Moldova 1 și tânăra generație, care urmează să treacă pe la postul public?

– Cultura ne înnobilează, ne dă demnitate, ne face să fim mai curioşi. Savurând creaţia oamenilor din acest domeniu, devenim mai împliniţi spiritual. Fără cultură suntem mai săraci și mai vulnerabili, de aceea este important să citim, să mergem la teatru, să cunoaştem oamenii de valoare ai societății noastre.

 

TVM Silvia Hodorogea pe-coperta-femeia-1998 - Copy

 

 

Sursa material: Moldova 1 TV / Doina Bejenaru

Sursa foto: Silvia Hodorogea și Mihai Marcuța

În vederea respectării drepturilor de autor (Legea nr. 139 din 02.07.2010), la preluarea materialelor Flacăra se va face trimitere obligatorie – prin hyperlink – la sursă: numele autorului + Flacăra TV & Film sau + www.flacaratv.md