24.12.2017, 22:15

2657

0

Bucovina, Basarabia

Dumitru COVALCIUC a plecat la Ceruri pe pământ românesc, cu dorul reîntregirii neîmplinit…

Ziua de 23 decembrie (2017) e una îndoliată în calendarul literaturii române din Bucovina, la fel, cu tristeţe se apropie şi Crăciunul. Mai ieri l-am avut printre noi, la Festivalul „Florile Dalbe”, la salonul de carte ce s-a desfăşurat la Herţa, când a avut atacul de cord  (la 22 decembrie),   urma să ţină  prelegerea „Importanţa documentelor de arhivă pentru moştenirea istorico-culturală a ţinutului nostru” la aniversarea a 110 ani de la fondarea Arhivei Regionale Cernăuţi, însă a fost internat de urgenţă în spital, azi nici nu putem crede că steaua fostului nostru coleg Dumitru COVALCIUC, preşedintele Societăţii „Arboroasa”, atât de strălucitoare ce emana lumină şi voie bună s-a stins subit şi nu va mai lumina pe cerul spiritualităţi româneşti din nordul înstrăinat al Bucovinei.

Suntem profund îndureraţi că a plecat prematur la cele veşnice „un om cu suflet cât o ţară”, ziarist prin vocaţie, cel care întreaga-i viaţă şi-a dedicat-o scrisului, cercetărilor trecutului, ziaristicii, „Zorilor Bucovinei”, ziar la care a lucrat cu dăruire, fiind recunoscut şi preţuit ca unul dintre cei mai buni publicişti, prolifici scriitori şi folclorişti, un neobosit cercetător al trecutului românilor din Bucovina înstrăinată, desfăşurând o rodnică activitate literară și culturală.

A încetat să bată inima unui Mare Patriot Român, care, cu plecarea sa subită la cele eterne,  ne-a văduvit şi ne-a lăsat mai săraci de valori, de un prieten şi îndrumător.

Clepsidra timpului i-a numărat înflăcăratului patriot şi eruditului cărturar ani aureolaţi de frumoase realizări, aducându-l în oaza jubileului septuagenar cu rodul creaţiei înmănuncheat în mai multe cărţi, în deosebi, în opera sa de căpătâi – almanahul „Ţara Fagilor”, e autorul a zeci de monografii ale satelor noastre româneşti, romane, culegeri de folclor etc., ultimul e volumul inedit „Membrii Consiliului Naţional Român din Bucovina ales la Adunarea Constituantă din 27 octombrie 1918”. Avea planuri grandioase de viitor, intenţionând, pe baza datelor de arhivă, unde lectura în ultimul timp, să editeze câteva volume dedicate Centenarului Unirii, dar destinul nu i-a fost deloc blând şi îngăduitor, firul vieţii rupându-i-se subit la vârsta de nici 71 de ani, pe care avea să-i împlinească la 26 decembrie, într-un spital din Iaşi, în consecinţa unui atac de cord, după o intervenţie chirurgicală.

A plecat la Ceruri pe pământ românesc, cu dorul reîntregirii neîmplinit în suflet.

Sub nimbul Luminii Crăciunului şi Anului Nou  i s-a aprins  şi steaua vieţii la sfârşitul anului 1946, la 26 decembrie,  fiind însă  înregistrat în condica de stare civilă la 2 ianuarie 1947, astfel sărbătorindu-şi ziua nașterii de două ori, la sfârşitul unui an şi începutul anului următor.

Născut după cel de-al doilea război mondial, după anexarea nordului Bucovinei de către uniunea sovietică, copilăria şi tinereţea, întreaga-i viaţă  şi-a trăit-o sub semnul înstrăinării de Patrie, cu dor sfâşietor de Ţară în suflet. Se pare că activitatea literară i-a fost determinată de Sus. Părinţii visau să-l vadă preot, iar el a susţinut cu succes examenele la Institutul de Medicină din Chişinău, ca apoi să-l abandoneze şi să-şi continue calea predestinată de soartă, devenind student la Secţia de Limba şi Literatura Franceză a Facultăţii de Limbi Romanice şi Germanice a Universităţii Cernăuţene, activând în paralel la cotidianul „Zorile Bucovinei”, unde a lucrat până la pensionare.

A fost nu doar un prolific scriitor, ci şi un bun orator, memorabile rămânând cuvântările înflăcărate  ale lui Dumitru Covalciuc la Sărbătorile Naţionale ale Sufletului Românesc, ridicând în picioare în aplauze furtunoase, suflete  îndurerate de români cu dor de Ţară, în deosebi, după  evenimentele istorice din anul 1991, când cade cortina de fier, se prăbuşeşte regimul comunist,  în istorica provincie a României luând avânt renaşterea naţională.

Din cauza convingerilor patriotice, învinuit de naţionalism burghez român, este exilat la Bacu, internat într-un spital de psihiatrie, pentru a-i spăla creierii şi dorul de România.

În pofida faptului că devenise incomod pentru regimul comunist, reuşeşte, totuşi, să se restabilească ca ziarist la „Zorile Bucovinei”, având o prodigioasă activitate publicistică şi obştească. Este membru fondator al Societăţii „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuţi (1989), înfiinţează şi conduce Societatea Culturală „Arboroasa” (1990). Un rol important îl are în această perioadă la editarea celor aproximativ 20 de culegeri de folclor (cântece de cătănie, legende, snoave, basme etc.), publică două romane – „Revolta” (1990) şi Tinereţea lui Doxachi Hurmuzachi” ( 2002),  lucrarea monografică „Eudoxiu Hurmuzachi, omul providenţial al Bucovinei” (2015), tipăreşte 2 monografii ale satului de baştină – „Oprişeni, un sat la răspântiile istoriei” (2008) şi „Pagini Oprişenene” (2014). Paralel cu activitatea la „Zorile Bucovinei”, editează revistele „Mioriţa”, „Calendarul român ortodox al românilor bucovineni”, „Codrul Cosminului” etc.  Participă activ la revindecarea adevărului istoric, la readucerea pe monumentele-simbol ale numelor martirilor neamului românesc, exterminați de regimul totalitar bolşevic în lagărele morţii din Karelia, Onega, Siberia,  Kazahstan etc, dar şi prin editarea Almanahului cultural-literar „Ţara Fagilor”, ce apare anual din 1992, fiind tipărit cu sprijinul financiar al bunilor săi prieteni din Târgu-Mureş,  cea de-a 27 ediţie a căruia urmează să apară post-mortem.

Adio, drag prieten şi scump coleg! Vei rămâne în inimile noastre o scumpă şi dragă amintire! Fie-ţi ţărâna uşoară şi amintirea veşnică!

Dumnezeu să te ierte şi să te ţină în Dreapta Sa, împărtăşindu-ţi din lumina veşniciei şi neuitării!

Colectivul ziarului „Zorile Bucovinei”

Societatea Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi

Filiala din Ucraina a Jurnaliştilor Români

Mesaj de condoleanțe adresat familiei scriitorului DUMITRU COVALCIUC, președinte al Societății Culturale „Arboroasa” din Cernăuți

Am aflat cu întristare de trecerea din această viață, la vârsta de 71 de ani, pe 23 decembrie 2017, a domnului Dumitru Covalciuc, personalitate marcantă a culturii româneşti, unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai comunității românești din Ucraina, președinte al Societății ”Arboroasa”, membru-fondator și membru al prezidiului Societății pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți, redactor al publicațiilor „Codrul Cosminului”, „Miorița”, „Țara Fagilor”, autorul numeroaselor monografii ale satelor bucovinene, scriitor, istoric, folclorist, publicist.

Dumitru Covalciuc şi-a dedicat viaţa cercetării istoriei Bucovinei, promovării și valorificării folclorului românesc din regiunea Cernăuți, cinstirii patrimoniului național moștenit de la înaintaşii săi. Biografia Istoricului este drept un model de curaj, sacrificiu, nobleţe, dăruire şi modestie în susținerea permanentă a demersurilor comunității românești. Conştient de misiunea încredinţată, a fost prezent în viaţa românilor din regiune Cernăuți, s-a implicat în multiple activităţi culturale, s-a îngrijit cu demnitate și devotament de tezaurul valorilor bucovinene, lasăndu-ne o prețioasă zestre culturală.

Om al condeiului, figură emblematică a comunității românești, cu o activitate impresionantă și inconfundabilă în domeniul cercetării folclorului Bucovinei, plecarea dintre noi a istoricului Dumitru Covalciuc reprezintă o pierdere ireparabilă a conştiinţei şi culturii identitare româneşti în Bucovina.

Prin multiplele publicaţii, studii şi articole ştiinţifice, dedicate istoriei şi culturii române, prin întreaga sa determinare, expresie şi curaj, istoricul Dumitru Covalciuc a contribuit în mod hotărâtor la apărarea și promovarea limbii şi culturii române din Ucraina, fiind un reper academic si de probitate al comunităţii româneşti din regiunea Cernăuţi.

Prin rectitudine morală, valoare deontologică și deschidere intelectuală, Dumitru Covalciuc a practicat gazetăria, de-a lungul unei cariere profesionale remarcabile, cu distincție si abnegație.

În aceste momente de adâncă durere pentru cei care l-au cunoscut şi apreciat, împărtășim întristarea familiei și a comunității românești, adresăm sincere condoleanţe și exprimăm recunoştinţa şi piosul nostru omagiu pentru contribuția culturală remarcabilă adusă de istoricul Dumitru Covalciuc limbii şi culturii române.

Odihnească-se în pace!

Eleonora Moldovan
Consul general
Consulatul General al României la Cernăuți

IARTĂ-NE, FRATE! NE VEI LIPSI MULT!

DRUM BUN SPRE LUMINĂ, ROMÂNE!

Sursa material: Zorile Bucovinei, Cernăuți

Sursa foto: Zorile Bucovinei / Vasile Rauț / Nicolae Hauca

Sursa video: Neamul Românesc / Vasile Rauț