Omagiul lui Vlad Pohilă adus marelui lingvist Valentin Mândâcanu…

Valentin Mandacanu-lingvist-400px

În anul 2012, la 29 octombrie, a plecat la Domnul o mare personalitate a Neamului, Valentin Mândâcanu, renumit lingvist şi luptător, autorul istoricului eseu-manifest Veşmântul fiinţei noastre, publicat de poetul martir Dumitru Matcovschi în aprilie 1988, care a jucat un rol crucial în declanşarea Mişcării de Renaştere Naţională din Moldova sovietizată, în lupta noastră sfântă pentru Limba Română şi mai ales, pentru revenirea la Alfabetul Latin.

Publicăm în această semnificativă zi un articol scris cu drag şi suflet de publicistul, scriitorul, lingvistul Vlad Pohilă, pe care Valentin Mândâcanu l-a iubit ca pe un fiu, considerându-l discipol nu doar în calitate de strălucit lingvist, ci şi de om onest, continuator sincer, înţelept, consecvent al Cauzei românismului curat, firesc, în Basarabia.

Vlad a scris acest material în vară, când savantul Valentin Mândâcanu ar fi împlnit 85 de ani, dar nu a reuşit să-l publice… Îl punem noi în circuit naţional şi internaţional, fără să schimbăm vreun rând. Anume aşa să rămână în Istorie!

Lumină Lină omului potrivit în timpul şi-n spaţiul potrivit, Valentin Mândâcanu, prezent şi cinstit mereu pe unul din bannerele, dedicate Anului istoric 1989, de pe acest site al Studioului Flacăra TV & Film, dar şi în videoCLIPul nostru cu Aurica Basarabeanca – Basarabie nu plânge! (Luminiţa Dumbrăveanu)

 

Valentin Mandacanu banner 9 pe FlacaraTV-md

Banner creat de Studioul Flacăra TV & Film – www.flacaratv.md

LUMINOASĂ-I VA FI DE-A PURURI AMINTIREA

 

De nu era acea zi a plecării sale pentru totdeauna dintre noi – 29 octombrie 2012 –, Valentin Mândâcanu ar fi împlinit, în această vară toridă, 85 de ani.

Poate că tocmai din cauza caniculei a trecut, mai mult neluată în seamă, onorabila aniversare a unei eminente personalităţi basarabene, cărturar şi patriot cu merite deosebite faţă de comunitatea noastră. Da, pe la sfârşitul lunii iulie şi în august majoritatea ziarelor şi revistelor de la Chişinău se află în vacanţă. Iar Primăria Chişinăului, cea mai indicată pentru a dezveli o placă comemorativă şi / sau a da unei străzi din urbe numele lingvistului, tocmai se afla în fierbinţeala postelectorală. Şi doar un post de radio şi altul de televiziune au evocat personalitatea şi opera lui V. Mândâcanu, prin reluarea unor secvenţe omagiale. Or, el merită infinit mai multă atenţie, căci, a-l evoca pe Valentin Mândâcanu înseamnă a cinsti memoria unui dintre cei mai dăruiţi, energici, sinceri şi intransigenţi luptători pentru apărarea limbii, culturii, istoriei şi demnităţii naţionale în Basarabia sub ocupaţie rusească. Desigur, nu a fost unicul intelectual înregimentat plenar în rezistenţa culturală de la noi. Însă V. Mândâcanu s-a aflat câteva decenii bune pe prima linie, iar armele sale au fost dintre cele mai iscusite şi mai eficiente: competenţă şi fler în scrieri, principialitate în condamnarea greşelilor şi abaterilor în exprimarea conaţionalilor din spaţiul pruto-nistrean, dar şi blândeţe în a le arăta calea spre cuvântul potrivit la locul potrivit. Plus, o iubire fierbinte pentru limba română şi alte valori naţionale, românismul fiind pentru V. Mândâcanu icoana la care se închina după ce se închina la icoana cu chipul Mântuitorului.

Vlad Pohila-bibliografie biblioteca BP Hasdeu Chisinau

Vlad Pohilă

Dacă limba română şi românismul în ansamblu mai sunt vii în Basarabia după atâtea decenii de prigoană, aceasta se datorează şi pasiunii, eforturilor, contribuţiilor lui V. Mândâcanu. Rămâne, pentru mulţi dintre noi, o enigmă (penibilă enigmă!) de ce forurile de la Cotroceni – atât de generoase în a acorda distincţii, titluri, premii, Stele ale României chiar şi unor nechemaţi, dar şi unor persoane cu antecedente românofobe – s-au dovedit a fi atât de reticente cu V. Mândâcanu? De ce nu au catadicsit să consemneze în vreun fel activitatea prodigioasă a lui V. Mândâcanu ca plăieş al limbii române la fruntariile de răsărit, şi astăzi expuse ameninţărilor şi primejdiilor?

Ce-i drept, nicio Stea nu poate înlocui preţuirea, admiraţia şi recunoştinţa noastră. Aşadar, să revenim la cărţile, la scrierile lui V. Mândâcanu, la aceste superbe lecţii de exprimare corectă şi de abordare rodnică a românismului; să-i evocăm mai des şi mai temeinic fascinanta personalitate, astfel încât tânăra generaţie să ştie că valorile trebuie însuşite, iar când e cazul – şi apărate, cu dragoste, cu simţul răspunderii, cu eforturi, ba chiar şi cu sacrificii. Astfel vom face să-i fie mereu luminoasă amintirea lui Valentin Mândâcanu. Aşa cum o merită intelectualul care atâta lumină ne-a împărtăşit!

* * *

 

Valentin Mandacanu-mai tanar-500px

Valentin Mândâcanu

Viitorul lingvist, traducător, publicist, fruntaş al vieţii publice s-a născut la 27 iulie 1930, în comuna Mihăileni, judeţul Bălţi, în familia lui Roman Mândâcanu, care i-a fost învăţător şi lui Eugeniu Coşeriu (1921-2002). S-a stins din viaţă la 29 octombrie 2012, fiind condus pe ultimul drum, la Cimitirul Central Ortodox din Chişinău, de un cortegiu numeros de admiratori.

Face studii primare în satul natal, apoi urmează câteva clase la Liceul „Ion Creangă” din Bălţi. Familia sa fiind nevoită să se refugieze în faţa invaziei sovietice (1944), termină liceul la Craiova, avându-l coleg şi pe viitorul mare actor comic Amza Pelea (1931-1983). După ce familia Mândâcanu este „repatriată” cu forţa în URSS, V. Mândâcanu face studii la Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chişinău (1951-1955).

După absolvirea facultăţii, un timp lucrează profesor la Şcoala Pedagogică din Călăraşi. În 1966 este angajat redactor-stilizator la revista Moldova. Mai târziu a activat în calitate de traducător la Agenţia Telegrafică a Moldovei (ATEM), apoi, ca redactor la Enciclopedia Sovietică Moldovenească (1969), de unde a fost concediat, fiind acuzat de „românizarea” limbii. A revenit la ATEM, unde a putut menţine la un nivel apreciabil limba română în textele traduse, conferind această calitate chiar şi textelor oficiale, ai căror emiţători aprioric negau existenţa limbii române în stânga Prutului. S-a impus ca publicist, semnând numeroase articole de cultivarea limbii şi de cultură în presa periodică de la Chişinău (ziarele Tinerimea Moldovei, Cultura, revistele Moldova, Nistru ş.a.). A făcut şi traduceri, din rusă şi franceză, inclusiv câteva biografii romanţate (despre Lev Tolstoi, Mahatma Gandhi, A. de Saint-Exupéry ş.a.). A ţinut prelegeri pentru redactorii de carte, pentru ziarişti şi traducători.

A debutat editorial cu lucrarea Exprimarea corectă (1967). Ca o reluare, revăzută şi completată, a cărţii de debut, se prezintă volumul Cuvântul potrivit la locul potrivit (1979, 1987). Este cel mai amplu, mai argumentat şi mai captivant îndreptar de corectare a limbii vorbite şi scrise în Basarabia sub ocupaţie sovietică, dar şi în primele decenii după obţinerea independenţei. A mai editat cărţile de eseuri şi memorii Între acasă şi acasă (2000) şi Spărturi în gheaţa tăcerii (2008). Mai bine de un deceniu, până la deces, a ţinut număr de număr, în săptămânalul Flux, rubrica Surse de lumină – o impresionantă culegere de citate edificatoare din opera marilor scriitori şi gânditori români, din trecut şi contemporani. Citatele sunt însoţite de ample, documentate şi extrem de instructive comemtarii ale lui V. Mândâcanu.

Valentin Mandacanu acasa-600px

Valentin Mândâcanu

Era cunoscut, preţuit şi admirat ca un luptător înflăcărat pentru românism: promovarea limbii române şi revenirea la alfabetul latin, afirmarea adevărului istoric despre identitatea noastră naţională unică. Eforturile sale, începute în anii ’60, au culminat în anii de „restructurare” („perestroika”) – cursul de democratizare şi relaxare politică promovat de liderul sovietic M. Gorbaciov, pentru care V. Mândâcanu avea un adevărat cult. În 1988, V. Mândâcanu a publicat în revista Nistru (redactor-şef – Dumitru Matcovschi) eseul Veşmântul fiinţei noastre, care a avut largi ecouri, trezind spiritele în societatea basarabeană.

După cum menţiona poetul Gr. Vieru, acest tulburător eseu-manifest „se înscrie de pe acum în letopiseţul dramaticei noastre istorii, alături de cel mai frumos imn închinat Limbii Române, semnat de Al. Mateevici”. Alte personalităţi ale epocii au evidenţiat faptul că tocmai lucrarea lui V. Mândâcanu „a declanşat mişcarea de eliberare naţională” (D. Matcovschi); „a spart tăcerea şi a rupt zăgazurile” (Vl. Cubreacov); au fost spulberate cu vehemenţă cele două neadevăruri: dogma limbii «moldoveneşti» şi spectrul limbii române ca duşmană a moldovenilor [basarabeni]”; a dinamitat tot eşafodul ideologic comunist” (I. Roşca); „a început în Moldova sovietică o revizuire a istoriei […]; docrina celor două limbi [diferite, româna şi «moldoveneasca»] s-a prăbuşit doar odată cu articolul amintitit al lui V. Mândâcanu” (prof. K. Heitmann, Germania); „a pornit… o adevărată revoluţie socială, naţională, spirituală” (Paul Goma). Eseul Laudă ţie, interbelic românesc, scris în 2008, se prezintă ca un emoţionant, sincer şi convingător elogiu unei perioade denigrate din istoria Basarabiei (anii 1918-1940; 1941-1944, când eram parte a Româniiei Mari). Autorul scoate în evidenţă adevărul că de nu era acest interbelic românesc”, trauma noastră etnică şi intelectuală ar fi fost mai gravă, mai primejdioasă, dacă nu fatală.

Ca deputat în primul Parlament al R. Moldova (1990-1993), V. Mândâcanu a votat pentru independenţa de ruşi a R. Moldova, altfel a fost dintotdeauna un unionist fervent. Membru în Uniunea Jurnaliştilor, în Uniunea Scriitorilor din Moldova. Cetăţean de onoare al Chişinăului (2009). Distins cu Ordinul Republicii (2010).

 

Vlad POHILĂ

(articol inedit)

Chişinău, 27 iulie 2015

 

 

Flacăra TV recomandă şi:

Cronica TVM. Cunoaşte-ţi ţara prin cei care i-au marcat Istoria: lingvistul şi Omul Cetăţii, Valentin Mândâcanu

Al doilea videoCLIP al Studioului Flacăra Film: „Basarabie, nu plânge!” (tot) cu Aurica Basarabeanca (muzică, versuri, voce)

22-10-2011: Luminiţa Dumbrăveanu – Dumitru Matcovschi, ULTIMUL dialog de proporţie al poetului (111 min.)

 

 

Sursa material: Vlad Pohilă

Sursa foto: Internet

În vederea respectării drepturilor de autor (Legea nr. 139 din 02.07.2010), la preluarea materialelor Flacăra se va face trimitere obligatorie – prin hyperlink – la sursă: numele autorului + Flacăra TV & Film sau + www.flacaratv.md