Marin Sorescu, Grigore Vieru, Eugen Doga, Angela Similea UNIŢI prin poezie şi fotografie


În această zi de 8 decembrie a anului 1996, a plecat la Ceruri Marin Sorescu, unul dintre cei mai talentaţi poeţi, scriitori români din toate timpurile, un român de treabă din Oltenia, care a iubit sincer şi constant Basarabia şi moldovenii, ajutîndu-i cu tot ce a putut de-a lungul anilor să-şi publice cărţile în România, să ajungă la publicul din Ţară, să-şi redobîndească drepturile pierdute din cauza ocupaţiei sovietice. Toate astea, fără să se bată cu pumnul în piept, cum e moda patrioţilor, academicienilor comerciali astăzi, de pe ambele maluri ale Prutului…

Să mai deie Dumnezeu României astfel de scriitori, academicieni şi miniştri ai Culturii ca Marin Sorescu, creator de opere nemuritoare în toate genurile literare practicate, dar şi în artele frumoase!

Vă îndemn în această zi a despărţirii noastre lumeşti, vremelnice, să nu fim trişti, să ni-l amintim în chip luminos prin cîteva poeme memorabile, pe care le-am selectat cu plăcere din ceea ce îmi este drag şi mie.

Spre final, readuc în actualitate o poezie plină de legendă şi înţelepciune scrisă de poetul Grigore Vieru şi dedicată prietenului său încă din anii roşii ’80, Marin Sorescu.

Încununez aducerile-aminte cu două fotoCLIPe istorce din anul 1980, în care basarabenii, oltenii, muntenii Grigore Vieru, Eugen Doga, Marin Sorescu, Angela Similea, Puia Popescu-Marvi (sora marelui regizor Ion Popescu Gopo) s-au reUNIT la Bucureşti, să facă un film frumos pentru copii – „Maria, Mirabela” şi să mai pună ţara la cale…

Imaginile sînt din cartea mea „Eugen DOGA: Muzica este prima şi ultma mea iubire, apărută în anul 2012, la Editura PRUT, Chişinău, 296 pag.

 

Să nu uităm niciodată adevăratele valori şi personalităţi ale Neamului!

Lectură şi amintiri plăcute!

 

 

Marin Sorescu-400px

poetul și dramaturgul Marin Sorescu

Marin Sorescu

Trebuiau sa poarte un nume 

Eminescu n-a existat.
A existat numai o ţară frumoasă
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe.
Ca o barbă nepieptănată de crai.
Şi nişte ape ca nişte copaci curgători
În care luna îşi avea cuibar rotit.

Şi, mai ales, au existat nişte oameni simpli
Pe care-i chema: Mircea cel Bătrîn,

Ştefan cel Mare,
Sau mai simplu: ciobani şi plugari,
Cărora le plăcea să spună
Seara, în jurul focului poezii –
„Mioriţa” şi „Luceafărul” şi „Scrisoarea III-a”.

Dar fiindcă auzeau mereu
Lătrînd la stîna lor cîinii,
Plecau să se bată cu tătarii
Şi cu avarii şi cu hunii şi cu leşii
Şi cu turcii.

În timpul care le rămînea liber
Între două primejdii,
Aceşti oameni făceau din fluierele lor
Jgheaburi

Pentru lacrimile pietrelor înduioşate,
De curgeau doinele la vale
Pe toţi munţii Moldovei şi ai Munteniei
Şi ai Ţării Bîrsei şi ai Ţării Vrancei
Şi ai altor ţări româneşti.

Au mai existat şi nişte codri adînci
Şi un tînăr care vorbea cu ei,
Întrebîndu-i ce se tot leagănă fără vînt?

Acest tînăr cu ochi mari,
Cît istoria noastră,
Trecea bătut de gînduri
Din cartea cirilică în cartea vieţii,
Tot numărînd plopii luminii, ai dreptăţii,

ai iubirii,
Care îi ieşeau mereu fără soţ.

Au mai existat şi nişte tei,
Şi cei doi îndrăgostiţi
Care ştiau să le troienească toată floarea
Într-un sărut.

Şi nişte păsări ori nişte nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi şi mişcătoare şesuri.

Şi pentru că toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus

Eminescu.

 

Rugăciune

Doamne, creaţia a dat înapoi
Ca un cucui al universului.
Doamne, creaţia ta s-a retras în sine
Cu tine cu tot şi orbecăim în neştire.

Doamne, dă un pumn în beznă,
Să crească, Doamne, la loc cucuiul.
Unicornul, cînd îi creştea cornul,
Era numai durere şi cunoaştere.

Lumea sorbită de hău
Se pierde în circumvoluţii prea deştepte.
Doamne, dă-ţi Doamne, un pumn drept în frunte
Şi mugind ia-o de la-nceput.
Şi mugind ia facerea de la-nceput.

 

Imn

Copacii au în loc de rădăcini,
sfinţi,
care s-au rdicat de la masă
şi-au îngenuncheat sub pămînt
pentru rugăciune.

Numai aureolele
le-au rămas afară, –
aceşti copaci
aceste flori.

Şi noi vom fi, la rîndul nostru,
sfinţi,
rugîdu-ne ca pămîntul
să rămînă rotund şi binecuvîntat
în continuare
 

Meşterul Manole 

Acum am putea să fim şi trişti,
Doar ne despărţim pentru totdeauna,
Dar să trecem peste asta.

Copaci, vă aşteaptă pădurile.
Duceţi-vă.
Ape, vă aşteaptă cîmpiile, duceţi-vă.
Duceţi-vă şi voi,
Prea frumoase şi iubitoare Ane;
Mă iertaţi că nu v-am mai zidit de vii,
Am avut mai multă încredere
În cărămizi.

Obiecte, şi ceasuri, şi biblioteci,
Şi culori, şi meşteri iscusiţi
Care m-aţi ajutat, şi tu, soare, şi voi, munţi,
Scări
Pe care-am urcat pînă aici,
Fără să-mi pese de înălţime:
Voi vă veţi îndepărta de mine,
Lăsîndu-mă să mă prăbuşesc singur
De pe propria-mi zidire –
Aşa cere tradiţia.
Deci fugiţi cît mai repede,
Acum cînd eu mă fac că mă uit
În altă parte…

 

Grigore Vieru

Mică baladălui Marin Sorescu

Pe mine
Mă iubeau toate femeile.
Mă simţeam puternic şi sigur.
Ca Meşterul Manole
am cutezat
să ridic o construcţie
care să dăinuie veşnic.
Am început lucrul
Şi le-am chemat la mine
pe toate:
pe Maria, pe Ana,
pe Alexandra, pe Ioana…
Care va ajunge întîi,
Pe-aceea-n perete o voi zidi.
Dar din toate femeile
A venit una singură:
Mama.
– Tu nu m-ai strigat,
fiule?!

 

 

Flacara-Film-Marin Sorescu si pictorita Puia Popescu-Marvi-Eugen Doga-1980--din cartea Luminitei Dumbraveanu-500px

Poetul Marin Sorescu, compozitorul Eugen Doga, pictoriţa Puia Popescu-Marvi (sora marelui regizor Ion Popescu Gopo), Bucureşti, 1980, fotoCLIPă din cartea biografică „Eugen DOGA: Muzica este prima şi ultma mea iubire”, Ed.  PRUT, Chişinău, 2012

 

Flacara-Film-GrVieru-Eugen Doga-Angela Similea-Vsile Blendrea-1980-din cartea Luminitei Dumbraveanu-500px

Poetul Grigore Vieru, compozitorul Eugen Doga, artista Angela Similea, jurnalistul Vasile Blendrea, Bucureşti, 1980, fotoCLIPă din cartea biografică „Eugen DOGA: Muzica este prima şi ultma mea iubire”, Ed. PRUT, Chişinău, 2012

 

 

Sursa material: Flacăra Film / Luminiţa Dumbrăveanu

Sursa foto: arhiva Eugen Doga şi Flacăra Film / Istorie pe scurt

În vederea respectării drepturilor de autor (Legea nr. 139 din 02.07.2010), la preluarea materialelor Flacăra se va face trimitere obligatorie – prin hyperlink – la sursă: numele autorului + Flacăra TV & Film sau + www.flacaratv.md

Recomandă prietenilor

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Flag Counter