La 17 iunie 1889 a fost înmormântat Eminescu. NECROLOG: A făcut gloria naţiunii sale, dar a murit în mizerie…

Eminescu-mormantul de la cimitirul Bellu-Bucuresti-400px

Geniul lui nemuritor s-a stins într-un spital, într-o cameră obscură, părăsit de toţi, fără să vie cineva a-i da cele din urmă mîngîieri în starea-i nenorocită, fără să aibă un prieten care s-ăi ţie lumina, cînd marele său spirit avea să părăsească corpul-lut, fără să se găsească o mînă care să-i închidă pleoapele amorţite pentru totdeauna…  

La moartea poetului, revista „Familia”, care a fost editată prima dată la Pesta, unde a debutat Eminescu, a publicat un număr de doliu consacrat în întregime activităţii şi operei sale, unde naşul său poetic, Iosif Vulcan, în necrologul său scria: „Eminescu a murit!”, „Naţiunea mea, îmbracă doliu”, „Literatura noastră, jeleşte!”, „Poezie română, plînge! Vi s-a dărîmat o columnă, vi s-a stins un luceafăr, vi s-a răpit o podoabă…”.

Eminescu-foto 3-pe la 35 ani-ramaMária Berényi, renumita cercetătoare de la Institutul de Cercetări al Românilor din Ungaria, a publicat necrologul poetului Mihai Eminescu, din revista „Familia”:

„Genialul poet Mihail Eminescu a încetat din viaţă. Nu ne-a vinit neaşteptată ştirea aceasta, căci de timp îndelung cu palpitările inimei petreceam agonia poetului şi cu răsuflarea oprită ceteam orice înformaţiune despre boala-i incurabilă: cu toate acestea acuma, după ce catastrofa cumplită a izbucnit, cînd vedem că ceea ce a fost inevitabil a urmat, un fior ne cuprinde şi-o jale adîncă ne stoarce lacrimi din ochi…

A avut şi el soartea celor mai mulţi poeţi mari. A făcut gloria naţiunii sale, dar a fost şi a rămas sărac, a trăit luptîndu-se cu lipse materiale şi a murit în mizerie…

Eminescu-Masca mortuara-500px

Masca mortuara a Poetului, executata de sculptorul Filip Marin, cu ultimele cuvinte pe buze: „O, Doamne, Doamne!”

Geniul lui nemuritor s-a stins într-un spital, într-o cameră obscură, părăsit de toţi, fără să vie cineva a-i da cele din urmă mîngîieri în starea-i nenorocită, fără să aibă un prieten care s-ăi ţie lumina, cînd marele său spirit avea să părăsească corpul-lut, fără să se găsească o mînă care să-i închidă pleoapele amorţite pentru totdeauna…

După cum se ştie, noi am introdus pe Eminescu în literatură şi tot la noi s-a reîntors în culmea gloriei sale, cu 7 din cele de pe urmă şi mai admirabile poesii lirice ale sale. Aici i-a fost leagănul şi mormîntul”, a scris Iosif Vulcan, în numărul din iunie 1889 al revistei „Familia”.

 

Scurt istoric

Revista „Familia” este o instituţie culturală înfiinţată de Iosif Vulcan, la Budapesta, în 1865, având drept program răspândirea culturii române în Transilvania şi cultivarea limbii şi a conştiinţei naţionale. Ea a fost, în urma dispariţiei „Foii pentru minte, inimă şi literature” a lui George Bariţiu, cea mai însemnată revistă românească din Ungaria în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, devenind, în scurt timp, o tribună a întregii literaturi româneşti, o emblemă a identităţii culturale naţionale.

 

Eminescu--Revista Familia Iosif Vulcan debut-9 martie 1966-colaj-731px

Mihai Eminescu a debutat in revista „Familia” la 16 ani…

Eminescu-revista Familia in Doliu-17 iunie 1889-730x430

… si a fost petrecut pe ultimul drum tot de „Famila” lui Iosif Vulcan… Editia de doliu dn iunie 1889

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sursa material: Adevărul / Stefan Both

Sursa foto: Internet

În vederea respectării drepturilor de autor (Legea nr. 139 din 02.07.2010), la preluarea materialelor Flacăra se va face trimitere obligatorie – prin hyperlink – la sursă: numele autorului + Flacăra TV & Film sau + www.flacaratv.md