18.03.2015, 21:29

1966

0

Evenimente, Opinii

Gabriel Liiceanu a declarat, marţi, la o dezbatere despre timbrul cultural, că renunţă la calitatea de membru al Uniunii Scriitorilor din România (USR), pentru că nu poate fi coleg cu „oameni care murdăresc hârtia”, făcând referire în acest sens la „tinere talente” din organizaţie.

Marţi, 17 martie 2015, la sediul Grupului pentru Dialog Social din Bucureşti, a avut loc o dezbatere pe tema timbrului cultural, la care au participat scriitori, editori, arhitecţi, membri ai uniunilor de creaţie, precum şi parlamentari.

Proiectul de lege 583/2014 privind instituirea timbrului cultural a fost, în ultima lună, unul dintre cele mai dezbătute subiecte, pe marginea acestuia existând o serie de declaraţii din partea editorilor de carte, Uniunii Scriitorilor din România, precum şi din partea organizatorilor de spectacole şi Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România.

Proiectul a fost iniţiat de 84 de deputaţi şi senatori din mai multe partide, printre care PSD, PNL, PDL, PP-DD şi UDMR, şi a fost adoptat tacit de Senat pe 8 decembrie 2014. Totodată, pe 15 decembrie 2014, proiectul de Lege a fost prezentat în Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor, iar, pe 3 februarie, a primit aviz de la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Gabriel Liiceanu a vorbit, marţi, despre legea 35/1994, care instituie timbrul cultural, prin care orice carte de beletristică trebuie să aibă adăugat în preţ un timbru literar în cuantum de 2%, care să fie virat uniunilor de creaţie din domeniu, principalul beneficiar fiind Uniunea Scriitorilor din România (USR), condusă de Nicolae Manolescu.

„Adevărul este că aceşti bani nu sunt colectaţi în mod separat de la publicul cititor. Un om care îşi face un preţ de carte într-o editură, indiferent că scrie pe carte 2% – timbru literar -, el îşi face preţul în raport cu posibilităţile pieţei de a absorbi produsul. Aşadar, ceea ce primiţi dumneavoastră (USR, n.r.) de la noi, când vă plătim 50.000 de euro pe an – să zicem -, (…) nu ar fi bani colectaţi de la public. Haideţi să nu ne minţim singuri, ar fi bani plătiţi… sunt bani plătiţi din profiturile editurii. Aceşti bani noi vi-i dăm dumneavoastră şi introducând pe fir simbolul palid al cumpărătorului care a acceptat să dea 2%. Cititorul nu a fost întrebat niciodată (…) Dar, dacă îl întrebi pe omul care face administraţia unei edituri, o să îţi spună că el nu poate departaja 2% din interiorul editurii de preţul global”, a spus Gabriel Liiceanu, menţionând că, până la urmă, este vorba de un stat „care, în loc să-şi rezolve problema promovării culturii româneşti, o distribuie pe entităţi absolut inadecvate”.

Despre legea 35/1994, Gabriel Liiceanu a menţionat că a fost făcută sub forma unui „lobby direcţionat”.

„Dacă în CPUN (Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională, n.r.) sau în Senat sau în Parlament, în anii ăia, ar fi fost deputaţi sau senatori editorii, vă puneam pe dumneavoastră, pe scriitori, să plătiţi nu ştiu ce taxă editorilor. Aşa s-a făcut legea. Impudoarea ei este faptul că aţi folosit, la un moment dat, pârghii de putere pentru a impune ceva ce nu are nume în clipa de faţă”, a mai spus Gabriel Liiceanu, preşedintele editurii Humanitas.

Acesta a mai spus despre lege că este una „nespus de proastă”, „înfiorător de proastă” şi nu va rezista sub nicio formă.

„Alt lucru care, pentru mine, de-a lungul acestei luni, cât s-au purtat discuţiile acestea, a devenit de-a dreptul un motiv de insomnie: mă pomenesc, de-a lungul fiecărei zile, înjurând prin cameră şi spunând «dar de ce mă puneţi să vă fac serviciu de colector?»”, a spus Liiceanu, menţionând că, din moment ce o persoană şi-a făcut o firmă, nu ar trebuit să fie colector pentru „nimeni în lume”.

„Mă puneţi, printr-o lege abuzivă, să joc un rol pe care nu ştiu să-l joc şi pe care nu vreau să-l joc. Şi care, pe lângă faptul că-mi periclitează interesele materiale pe care trebuie să stea o firmă comercială, că altfel moare, mă mai puneţi să practic servicii pe care nu mi le plătiţi. Colectaţi-vă taxa! Faceţi ce vreţi, luaţi 10%, luaţi cât vreţi, cât vă permite lobby-ul dumneavoastră, dar nu mă puneţi pe mine, Gabriel Liiceanu, să fac pe colectorul de taxe. Pentru cine, că m-am gândit şi la asta?”, a mai declarat filosoful.

În acest sens, Gabriel Liiceanu a vorbit audienţei despre un material publicat în presa românească în februarie 2013, în care doi jurnalişti au analizat calitatea membrilor USR, „a tinerelor talente” din USR.

„Nu am un limbaj extrem de buruienos în viaţa mea, nu prea înjur, nu vorbesc urât, dar aici suntem în faţa unei opere de artă. N-am să pot să mă abţin să dau curs lecturii operei, aşa cum e ea”, a spus Gabriel Liiceanu, citind textul unui tânăr scriitor, spre amuzamentul celor prezenţi.

„Mi-au căzut ochii pe el şi mă gândeam cum trebuie eu să colectez pentru el, pentru că dumneavoastră aveţi activităţi, prin care, conform legii, ajutaţi tinerele talente”, a spus Gabriel Liiceanu.

„Mi-e imposibil să nu-mi pun întrebarea pentru cine fac eu serviciul de colector de timbru literar. 2.600 de membri ai Uniunii Scriitorilor în România? O ţară cu asemenea nivel cultural… păi, cred că este pe locul întâi în lume, dacă repartizezi la numărul de locuitori şi de cititori. Aceasta e uniunea pe care dumneavoastră o gestionaţi, pentru care faceţi legi de genul ăsta, pentru care ne chinuiţi pur şi simplu, punându-ne să facem lucruri care ne micşorează veniturile, care ne chinuie administrativ, care ne pun să facem operaţiuni logistice complicate, care ne ucid nervii, care ne ţin în discuţii de ani de zile cu dumneavoastră. Asta e o lege pe care ne puneţi să o respectăm? (…) Tocmai pentru că am colegi atât de eminenţi şi tinere talente, pe care le sprijin direct prin editura Humanitas, (…) nu mai doresc să fiu de astăzi membru al acestei uniuni. Nu pot să fiu coleg cu oameni care murdăresc hârtia în felul acesta. Deci, eu, de azi, am încetat. Nu mai am nicio relaţie cu uniunea dumneavoastră”, a spus Gabriel Liiceanu.
Contactat de MEDIAFAX, Nicolae Manolescu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, a declarat că, odată ce Gabriel Liiceanu a declarat public că renunţă la calitatea de membru al USR, „este voinţa lui personală, care trebuie respectată”.

În ceea ce priveşte motivele pe care le-a invocat Gabriel Liiceanu, Nicolae Manolescu a spus că este vorba despre „un fel de lipsă de respect”.

„Asta ţine aşa de un fel de lipsă de respect. Tot cei care au intrat au intrat pe nişte criterii foarte precise. Ar trebui ţinut seama de un lucru: Uniunea Scriitorilor nu este o asociaţie de genii sau de scriitori talentaţi. Este o asociaţie de scriitori, care au diferite grade de talent, opere diferite ca importanţă, ca valoare, ca peste tot în toate asociaţiile. Ar fi grozav să facem o asociaţie numai din genii, mă tem că ar fi cam săracă în membri. E un fel de dispreţ faţă de colegii lui, n-are decât să spună direct: «Popescu, Ionescu, Vasilescu n-au ce căuta acolo». Câtă vreme n-are curajul să facă chestia asta, vorbind în general, el, care a făcut, totuşi, facultate de filosofie, ar trebui să ştie că logica interzice judecăţile generale”, a declarat Nicolae Manolescu pentru MEDIAFAX.

La dezbaterea care a avut loc marţi, la sediul Grupului pentru Dialog Social, au participat, printre alţii, Varujan Vosganian, prim-vicepreşedinte USR şi unul dintre iniţiatorii proiectului de lege, Silviu Lupescu, directorul general al editurii Polirom, Mihai Sturzu, preşedinte al Tineretului Social Democrat, Ion Caramitru, directorul Teatrului Naţional din Bucureşti (TNB) şi preşedintele Alianţei Naţionale a Uniunilor de Creatori din România (ANUC), Gabriel Liiceanu, preşedintele editurii Humanitas, Lidia Bodea, director general al editurii Humanitas, Călin Vlasie, director general al editurii Paralela 45, Şerban Radu, director general al Cărtureşti.

Sursa material: Mediafax

Sursa foto: B1 TV