Motto: „Am fost gînduri, am rămas litere…”
(scriitorul Victor Dumbrăveanu , 20 august 1946 – 04 dec. 2011)

Ori de cîte ori ne apropiem de Sărbătorile Naționale din Augustul Libertății noastre trăiesc sentimente împărțite, de bucurie și de tristețe împletite.

De bucurie că-n augustul August (1989 – 1991), patronat de Fecioara Maria, am obținut cele mai mari Victorii Naționale de după ocupația sovietică (1940 și 1944) și că, studentă fiind, am participat și eu la miracolul istoric numit Mișcarea de Renaștere Națională din Basarabia postbelică; de tristețe că majoritatea dintre personalitățile merituoase în fața Istoriei recente, prin curaj și fapte concrete, pe care am avut bucuria să le cunosc personal de-a lungul deceniilor, nu mai sînt printre noi, au părăsit scena acestei lumi și n-au trecut decît vreo 30 de ani de atunci… Au ars ca o flacără liderii, însuflețitorii noștri, sinceri, onești, cuminți, modești, dedicați plenar Idealurilor Naționale eminesciene – neatîrnarea față de imperiul sovietic și Reîntregirea Neamului!

Unul dintre acești vrednici înainași, care punea fapta înaintea vorbăriei multe, ce-i repugna cu desăvîrșire, este consăteanul meu Victor Dumbrăveanu, publicist și scriitor de referință, primul prozator din Basarabia și printre puținii din istoria Literaturii Române, care s-au specializat și dedicat totalmente literaturii pentru adolescenți și tineri, cărora – prin nuvelele și romanele sale luminoase, pline de omenie și bunătate – le-a altoit dragostea față de părinți și aproapele (biblic), față de valorile Naționale și general Umane, dar mai cu seamă buna-cuviință, virtute tot mai deficitară astăzi, care stă, de fapt, la temelia unei societăți, a lumii în general…

 

 

Toți care l-au cunoscut pe Victor Dumbrăveanu au simțit lumina și bunătatea acestui Om cu suflet de busuioc, niciodată supărat, chiar și atunci cînd era vădit nedreptățit pe la Uniunea Scriitorilor… În același timp, a fost mereu un bărbat de caracter, curajos, vertical, principial, n-a slujit nici unui regim, nu s-a „închinat nici unei umbre”, precum mărturisește el însuși în emisiunea alăturată.

Pe cît de bun, generos, conciliant era în relaţiile cu oamenii, pe atît de temerar și neclintit era în problemele de interes Naţional.

Drept exemplu aduc mărturia ilustrului publicist, scriitor, lingvist Vlad Pohilă, trecut între timp și el la cele veșnice… În luna iulie 1988, cu un an și o lună înaintea oficializării Limbii Române în Moldova sovietizată, nimeni dintre redactorii-şefi ai ziarelor și revistelor de la Chișinău nu au dorit să publice replica lui Vlad dată odiosului pseudolingvist sovietic Borşci, care susținea că alfabetul kirilik este cel mai potrivit „limbii moldoveneşti”. Numai Victor Dumbrăveanu a acceptat să publice articolul lui Vlad Pohilă în revista pentru tineri Orizontul, inclusiv în ediţia tradusă în rusă, fără nicio schimbare, deşi materialul despre necesitatea revenirii la alfabetul latin şi identitatea românească a moldovenilor era destul de voluminos, iar vremurile tulburi de tot…

Vlad a făcut această mărturie într-un dialog al nostru la emisiunea „Focul din Vatră”, prin 1999, dar o puteți asculta parțial și în acest reportaj al Moldova 1 TV din 2 decembrie 2016.

 

 

Personal, datorez multe scriitorului Victor Dumbrăveanu, cu care nu sînt rudă, părinții noștrii fiind buni vecini în satul de baștină, Corlăteni, fostul județ Bălți, dar care mi-a fost ca un tată, părinte iubitor, m-a susținut în toate aici, la Chișinău. Îi datorez înainte de toate alegerea profesiei de jurnalist, încurajare primită printr-un răvaș, apoi la o întîlnire în Chișinău, în primăvara anului 1988, cînd eram la un pas de absolvire a Școlii medii de cultură generală din sat, devenit Liceu teoretic, care îi poartă cu cinste numele.

Îi mulțumesc și azi pentru îndrumare, căci în viața mea s-au întîmplat toate exact cum a prezis Victor: „… văd că ai nerv la scris, dacă vei şti a scrie, vei cuceri şi celelalte domenii dragi ție”. Viaţa mi-a demonstrat că bine am făcut că am renunțat la idealul meu de a intra la Institutul de Arte (actorie / regie de film), căci abia acum mă simt pregătită pentru munca de film, care, potrivit poetului și cineastului Emil Loteanu, cere trei lucruri esențiale: experienţă de viaţă, cunoştinţe encilopedice şi multă, multă imaginaţie! (Mărturii mai detaliate despre pornirea / intrarea mea în lumea Jurnalismului și a Literaturii pot fi citite AICI și AICI)

 

 

Avînd în vedere aceste legături frumoase între noi, pornite de la baștina comună, deloc întîmplătoare alegerea mea de a valorifica azi, în semn de omagiu, această emisiune a colegei noastre Nelly Canțer de la Televiziunea Națională, intitulată „Focul din Vatră” cu Victor Dumbrăveanu, realizată în anul 1996 în satul nostru, Corlăteni, cu prilejul celor 50 de ani împliniți de Victor. Sînt cadre sentimentale de pe locurile în care am copilărit ambii, despre oamenii care ne-au făcut daruri dulci și generoase de Sf. Paști, de Crăciun, de Sf. Vasile… La minutul 23 și 15 sec. putem să-l vedem / ascultăm pe Victor Dumbrăveanu, sfătuind cu Ștefan Damian, tatăl poetului Liviu Damian, consăteanul nostru scump. De altfel, cele trei case părintești ale noastre sînt foarte aproape, în aceeași parte a satului nostru mare, deseori mă gîndesc și la aceasta, întîmplare sau destin…

Totodată, în playerul AUDIO (sub prima foto) puteți asculta Omagiul adus scriitorului Victor Dumbrăveanu de Radio Moldova, la 20 august 2020, mai exact de colega Larisa Verdeș, care a avut bucuria să-l cunoască pe îndrăgitul scriitor și să-i ia cîteva interviuri păstrate cu sfințenie în Fonoteca de Aur a postului Național de Radio.

 

 

Felicitări din inimă fiicei Doina Dumbrăveanu-Munteanu, neobosită valorificatoare a moștenirii literare lăsate de Victor Dumbrăveanu, care și în acest an și-a bucurat tatăl cu o nouă carte reeditată în premieră cu alfabet latin, este vorba de romanul de dragoste, care mi-a marcat și mie adolescența „Numește fericirea altfel” (1981), ediție solidă, admirabilă, ce conține și continuarea subiectului – romanul „Nesomnul bărbaților”, publicat în 1985 (Editura „Cartier”, Chișinău, iulie, 2020).

Am început această evocare cu o cugetare a prozatorului Victor Dumbrăveanu  – Am fost gînduri, am rămas litere…, care a devenit epitaf pe mormîntul blajinului scriitor de la Cimitirul Central din Chișinău.

Parafrazînd acest gînd înaripat, cred că Victor Dumbrăveanu a fost în treime de creație – gînd, litere, cuvinte și va rămîne de-a pururi Literatură autentică despre Dragoste, Omenie, Frumos.

 

Lumină Lină, blînd părinte!

 

Luminiţa Dumbrăveanu

 

 

TVM, emisiunea „Focul din Vatră”, dialog Nelly Canțer – Victor Dumbrăveanu,

filmări s. Corlăteni, r. Rîșcani, 1996

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Doina Dumbrăveanu-Munteanu prezintă noua carte reeditată cu alfabet latin

a scriitorului Victor Dumbrăveanu  – „Numeşte fericirea altfel” 

 

 

Repere bio şi bibliografice:

 

Victor DUMBRĂVEANU (n. 20 august 1946, Corlăteni, Bălți, RSSM – d. 4 decembrie 2011, Chișinău), prozator și publicist român originar din Basarabia. Maestru al Literaturii din R. Moldova (2010). Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova și din România.

Licențiat al Facultății de Filologie a Universității de Stat din Moldova (1968). A fost redactor și redactor-șef la mai multe ziare şi reviste: „Tinerimea Moldovei” (1972-1977), „Orizontul” (1986-1989), „Columna” (1989-1991), „Curierul de seară” (1992-1995), „Capitala” (2000-2005), „Moldova” (2006-2011). Consilier al președintelui Consiliului Coordonator al Audiovizualului (1997-2001), consilier al ministrului Culturii din R. Moldova (1995-1997).

Cărți publicate: (povestiri și nuvele) Insula de coral (1975); Fratele (1976); Strigătul de pe celălalt țărm al dragostei (1977); File de adio (1981); Minunile Meșterului Întrece-Timp (1985); Pasărea din noi (1987); Vornicel la nunta badei (1988, reeditare 2012); Puștanii (1989); Galopul cailor de lut (1991, reeditare 2016); Trăim ultima dată (2002); Goangele Dădiței (2008); Lecția de amor (2010); Plânsul jucăriilor stricate (2010); Primăvara fără noi (2010); Bezna albă (2011); (romane) Numește fericirea altfel (1981, reeditare 2020); Nesomnul bărbaților (1985, reeditare 2020); Casa cu fața spre ispită (1993); Îngerii de ceață (romanul unui licean singuratic) – 2008; Păunița sau pasărea din noi (2009); Iubirea noastră-i ca şi ura (postum, 2015); (culegeri de publicistică și eseuri) Orele de dimineață (1978), Trenul ce aduce primăverile (1980), Plecăciune în fața izvorului (1983), Dor de casă (1989).

 

 

 

 

Flacăra TV & Film recomandă şi:

2021 // La Muzeul s. Corlăteni a fost deschisă „Sala Victor Dumbrăveanu” întru cinstirea ilustrului scriitor al tinerilor și adolescenților

 

Remember scriitorul Victor Dumbrăveanu. Emisiune cu fiica Doina şi prietenul Ştefan Ţurcanu

Dialoguri la Focul din Vatră: Luminița Dumbrăveanu – Leonida Lari (…şi amintiri despre marea poetă)

Dialoguri la „Focul din Vatră”: Luminiţa Dumbrăveanu – Vlad Pohilă, publicist, lingvist, scriitor

 

Scriitorul Victor Dumbrăveanu ar fi împlinit 70 de ani. Omagiul colegilor la Muzeul Literaturii Române

Scriitorul Victor Dumbrăveanu comemorat AZI la cinci ani de la înălţarea la Hristos

„DOR de Victor Dumbrăveanu” – reportaj TV de la serata de comemorare a scriitorului

ASTĂZI, 18:15, la Chişinău va fi lansat romanul scriitorului Victor Dumbrăveanu: „Iubirea noastră-i ca și ura”

 

 

Sursa material: Flacăra TV / Luminiţa Dumbrăveanu

Sursa foto: capturi video / în prima fotoCLIPă Victor Dumbrăveanu e alături de soția Eugenia, pe care a pierdut-o mult prea devreme

Sursa video: Moldova 1 TV/ Radio Moldova