Amintirile Elenei Alistar, prima femeie politician din spaţiul românesc şi singura care a votat Unirea din 27 Martie 1918


Fiică şi soţie de preot, născută în sudul Basarabiei (1 iunie 1873, în judeţul Ismail, azi, Ucraina), medic şi pedagog, Elena Alistar Romanescu se remarcă ­ într-o epocă în care femeile cu greu îşi croiau drum în politică ­ prin fervoarea cu care militează pentru cauza românilor din Imperiul Ţarist, având un rol covârşitor în Unirea Basarabiei cu România.

În 1917, ca membră activă a Partidului Naţional Moldovenesc, este aleasă în Sfatul Ţării, ca deputat din partea ţinutului Cetatea Albă.

Elena Alistar este, astfel, prima femeie din întreg teritoriul locuit de români, care a ajuns să facă politică la un asemenea nivel.

Perioada care a precedat Unirea Basarabiei cu Bucovina, prin cele două acte unilaterale, din 27 martie şi, respectiv, din noiembrie 1918, avea să fie rememorata de Elena Alistar Romanescu într-o conferinţă ţinută la Şezătoarea Culturală a „Astrei” (Asociaţiunea Culturală „Astra” Basarabeană), la Chişinău, în ziua de 16 februarie 1930, având ca temă „Mişcarea Naţională Basarabeană”.

Elena Alistar-rama ovala„Orice s-ar spune de către duşmanii noştri şi spre regret de către unii dintre români, ­ viaţa românească în Basarabia n-a fost întreruptă”, ţinea Elena Alistar să afirme, încă de la început, punând în antiteză pe acei boieri gata să-şi vândă „interesele de neam” pentru „o decoraţiune rusească”, cu aceia care, retraşi din viaţa publică, au înţeles să susţină şcolarizarea tinerilor moldoveni, cu condiţia să urmeze studiile în Regat, iar nu la Moscova. Desnaţionalizarea, rusificarea se făceau, în Basarabia ţaristă, în principal prin şcoală, dar şi prin biserică („Cine a trăit în Basarabia ştie că singurele biserici, în care întotdeauna s-au făcut slujbele în româneşte şi numai în româneşte au fost monastirile”). În alte parte, constată că tinerii studenţi originari din Basarabia conştientizau faptul că sunt români abia atunci când, ajunşi la Moscova, se confruntau cu studenţii veniţi din Rusia ori din Ucraina…

Cam aceasta era starea de lucruri în 1905, an în care Elena Alistar îşi făcea studiile la Iaşi, iar la Chişinău avea loc „o încercare de revoluţie şi care, deşi n-a izbutit direct, a reuşit să arunce sâmburele dorinţei de liberate şi de viaţă naţională”. Este epoca în care apar primele ziare româneşti în Moldova de peste Prut: „Basarabia” (1906), „Viaţa Basarabiei” (1907),  „Moldovanul” (1907).

Conştientizând valoarea unei intelectualităţi formate în Regat pentru susţinerea cauzei românismului, dincolo de Prut, Constantin Stere, pe atunci rector al Universităţii din Iaşi, le spunea studenţilor basarabeni: „Datoria voastră este să vă duceţi înapoi în Basarabia şi să vă faceţi datoria atunci când va fi nevoie de voi”

Soldatul basarabean

Ciudat (sau nu), conştiinţa ţăranului basarabean că aparţine unei alte comunităţi, unei alte naţiuni decât cea rusă avea să crească în război („soldaţii noştri moldoveni au venit în contact, pe frontul austriac, cu soldaţii români din Transilvania şi atunci se strecurau în scrisorile lor dureri sufleteşti că, între răniţi, găsesc români creştini, care grăiesc ca şi ei (…). Unul din satul Rezeni scria: «Amu vedem că drept a spus cucoana preuteasa noastră şi tare ne doare inima că ne batem între noi fraţii ca duşmanii». Altul scria: «Românii de pe frontul austriac amar frumos grăesc şi cântă.». Românii aceia erau, însă, ca şi ei, înstrăinaţi, cu ţara înstrăinată…

Legătura soldaţilor basarabeni cu cei din Regat avea să se facă abia în 1916-1917, în timpul luptelor de pe frontul românesc. E momentul în care se face o propagandă intensă, care să „trezească în sufletul moldovenilor dragostea de patria-mamă”. O nouă publicaţie, „Soldatul Moldovean” este „semnalul de alarmă al redeşteptării naţionale”. „Deci revoluţia din 1917 i-a găsit pe soldaţii basarabeni dezmeticiţi din somnul lor hipnotic”, avea să spună Elena Alistar la acea şezătoare culturală a „Astrei” de la Chişinău, în 1930.Ei şi-au dat seama că şi Regatul vechi şi în Transilvania şi în Bucovina sunt fraţi de-ai lor de acelaşi sânge, de aceeaşi credinţă, vorbind aceeaşi limbă.”

Sfatul Ţării

S-au creat, atunci, premisele proclamării autonomiei Basarabiei (hotărârea se ia la Chişinău, la congresul militar din 19-20 octombrie 1917, la care au participat vreo 10.000 de soldaţi moldoveni) şi s-au ales 46 de membri care au fost delegaţi să organizeze Sfatul Ţării. Rând pe rând, diferite organizaţii profesionale sau politice îşi desemnează şi ele delegaţii, toate congresele având pe ordinea de zi „hotărârea ca Basarabia să fie autonomă”. Autonomia faţă de „Mama Rusia” era primul pas la reîntoarcerea către adevărata „Patrie-Mumă”, România.

S-a ales un birou de organizare a Sfatului Ţării, care a lucrat sub preşedinţia învăţătorului Vasile Ţanţu între 20 octombrie şi 21 noiembrie 1917.

Despre Sfatul Ţării de la Chişinău s-a scris mult în ultimele decenii (şi, mai ales, în ultimul sfert de secol). Mai puţin se ştie însă, în paralel cu biroul de organizare a acestui parlament de la Chişinău, a lucrat intensiv şi Comisia şcolară moldovenească ­ din care făceau parte, între alţii, învăţătorii Vladimir Herţa şi Pavel Gore şi Preasfinţitul Mitropolit Gurie – al cărui rol era acela de a îndrepta neajunsurile unui secol în care şcoala în limba naţională lipsise în Basarabia.

Paşi în drumul spre Unire

Elena Alistar cu inscriptie josVom încheia această scurtă trecere în revistă a „Mişcării Naţionale Basarabene” cu amintirile Elenei Alistar despre ziua de 21 noiembrie 1917, ziua în care are loc prima şedinţă a Sfatului Ţării (de acolo înainte, hotărârile care vor duce, în final, la alipirea Basarabiei la trupul României vor curge cu o viteză ameţitoare, care nu arată decât ardoarea pe care o aveau basarabenii de a se întoarce în graniţele vechii Dacii).

„Neştearsă va fi în memoria mea această zi sfântă. De dimineaţă, toate străzile erau pline de norod. (…) La ora 12 a avut loc şedinţa solemnă, sub preşedinţia dlui N. N. Alexandri, cel mai în vârstă dintre deputaţi. Când d-sa a pronunţat cuvintele: «Declar prima şedinţă a Sfatului Ţării deschisă», domnia sa a vărsat şiroaie de lacrimi împreună cu aproape tot auditoriul. (…) Cu drept cuvânt se poate zice că fiecare a simţit atunci că în sufletul său a intrat însuşi Dumnezeu.

(…) Ne găseam înconjuraţi de o mulţime de armată rusă, bolşevică, care în orice moment ne puteau distruge”. Este şi motivaţia pentru care paşii se vor face încet şi cântărit. Mai întâi, pe 6 decembrie 1917, Basarabia se proclamă «Republică Moldovenească în federaţie cu Marea Republică rusă». Era o formă de adormi ochiul vigilent al Rusiei, în vreme ce soldaţii basarabeni se reorganizează într-un Regiment moldovenesc, care să apere ţara.

Independenţa ­ întâmplător sau nu – avea să fie proclamată pe 24 ianuarie 1918. Iar „Unirea Basarabiei cu Patria Mumă”, la 27 martie 1918.

Restul e pagină de istorie, scrisă, rescrisă, citită şi răscitită, de la 1918 încoace…

 

 

 

Flacăra TV & Film recomandă şi:

„Cămașa Unirii” – o replică a iei purtată de Elena Alistar, deputată în Sfatul Țării, a fost expusă la Chișinău

 

DOC.// Cum s-a înfăptuit Unirea din 27 martie 1918: istoricul Sfatului Ţării, Actul Unirii, lista celor 86 deputaţi

DOC.// Scrisoarea lui Iuliu Maniu către Pan Halippa la 10 ani de la Unirea Basarabiei cu România

Înainte să moară, Iuliu Maniu a regretat că l-a nedreptăţit pe Constantin Stere din Basarabia

Nicolae Iorga despre Basarabia la 100 de ani de la ocupaţia din 1812 // articol şi video istoric

Vlad Pohilă despre Nicolae Iorga – „o personalitate copleşitoare”, care a scris 1250 de cărţi, 25 mii de articole …

 

Deputații Sfatului Țării pomeniți nominal în Bisericile Mitropoliei Basarabiei din R. Moldova

Pictoriţa Ana Munteanu ne surprinde cu o nouă operă de artă: Felicitare în nisip de Ziua Unirii – o sinteză a Istoriei

 

DOC. 27-03-2018 // Declarația Parlamentului de la București la 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România

La Putna Sf. Ștefan cel Mare a fost adoptată Declarația de Unire întru refacerea României Mari de acum 100 ani

 

Părintele nostru Alexei Mateevici – „Basarabenilor” (poem testament, 1917)

Părintele Vasile Petrache la „Focul din Vatră” despre criminalul Pact Molotov-Ribbentrop și kgb-iștii în sutană

 

„Rugăciunea pentru neam” a părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa, care a făcut 21 de ani de închisoare comunistă

Mihai Dolgan şi Dumitru Matcovschi – „Basarabia”, primul cîntec antisovietic pe scena din Chişinău (1987) 

Anastasia Lazariuc – „Va fi cîndva!”, pe versuri de Dumitru Matcovschi

 

Ion Ungureanu: „Am mers de multe ori la Bucureşti cu problema Unirii, încă înainte de destrămarea URSS”

videoCLIP Flacăra Film: „Basarabie, nu plânge!” cu Aurica Basarabeanca (muzică, versuri, voce)

Cenaclul Flacăra, Vasile Şeicaru: „Trăiască România!” (v. A. Păunescu, muz. N. Alifantis)

 

 

Sursa material: Jurnlul.ro / Simona Lazăr

Sursa foto: www.jurnalul.ro / Internet

În vederea respectării drepturilor de autor (Legea nr. 139 din 02.07.2010), la preluarea materialelor Flacăra se va face trimitere obligatorie – prin hyperlink – la sursă: numele autorului + Flacăra TV & Film sau + www.flacaratv.md

Recomandă prietenilor

Comentarii (2)

  1. […] Amintirile Elenei Alistar, prima femeie politician din spaţiul românesc şi singura care a votat U… […]

  2. […] Amintirile Elenei Alistar, prima femeie politician din spaţiul românesc şi singura care a votat U… […]

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Flag Counter