9 mai, simbol al Veşnicei care s-a născut la sat: Lucian Blaga – Tudor Gheorghe „Risipei se dedă Florarul”

Tudor Gheorghe-Lucian Blaga-start-370px

Să fi fost prin anii 1989-1990, când am aflat de Tudor Gheorghe, un artist rafinat, cult, duios, sufletist cântăreţ al tuturor românilor, pe care îl admir până în prezent, la fel ca şi pe tatăl său, Ilie Tudor, scriitor, deţinut politic în lagărele comuniste, care a decedat în luna martie 2015.

Cântecul, prin care l-am descoperit pe rapsodul Tudor Gheorghe, a fost Risipei se dedă Florarul, pe versurile poetului filozof Lucian Blaga, marcat plenar atât în viaţă, cât şi în creaţia sa de această mistică şi mirabilă lună mai, de Florar: s-a născut la 9 mai 1895 şi a plecat la Domnul în 6 mai 1961, fiind înmormântat la Cluj, chiar de ziua naşterii sale…

La fel de marcat a fost în fapte şi creaţie de Lumina Credinţei, Învăţăturii Lui Hristos, fiind născut într-o familie de feţe bisericeşti, pe ambele linii părinteşti, din Lancrăm, pe care-l defineşte sat de lacrimi fără leac, această poezie autobiografică purtând în titlu ziua şi anul naşterii sale, „9 mai 1895”. Însuşi debutul său literar este semnificativ în acest sens – Poemele luminii (1919).

La rândul său, interpretul de muzică folck şi populară, Tudor Gheorghe, se trage tot din neam vrednic, profund creştin, de aceea nici nu se putea ca aceste două personalităţi ale Neamului românesc să nu se întâlnească fericit într-un duet, într-un cântec.

Să ne oprim pe o clipă din vârtejul rutinei şi să-l cinstim astăzi, 9 mai, pe unul dintre pilonii literaturii şi culturii româneşti, Lucian Blaga, cel care ne-a luminat că Veşnicia s-a născut la sat (Sufletul satului, 1924), primul scriitor român propus la Premiul Nobel (1956), dar, fiindcă era anticomunist convins, persecutat şi marginalizat de regimul kominternist din România, această procedură n-a mai avut finalitate.

 

Risipei se dedă Florarul, pe versurile lui Lucian Blaga un cântec liric, meditativ, cu final puternic, în stilul inconfundabil al artistlui Tudor Gheorghe

 

 

 

 

Lucian Blaga: Risipei se dedă Florarul

Lucian Blaga-clasica 400pxNe-om aminti cîndva tîrziu
de-această întîmplare simplă, 
de-această bancă unde stăm
tîmpla fierbinte lînga tîmpla.

De pe stamine de alun, 
din plopii albi, se cerne jarul.
Orice-nceput se vrea fecund, 
risipei se dedă Florarul.

Polenul cade peste noi, 
în preajmă galbene troiene
alcătuieşte-n aur fin.
Pe umeri cade-ne si-n gene.

Ne cade-n gura cînd vorbim, 
si-n ochi, cînd nu găsim cuvîntul.
Lucian Blaga-radioromaniacultural.roŞi nu ştim ce păreri de rău
ne tulbură, piezis, avîntul.

Ne-om aminti cîndva tîrziu
de-această întîmplare simplă, 
de-această bancă unde stăm
tîmpla fierbinte lînga tîmpla.

Visînd, întrezarim prin doruri –
latente-n pulberi aurii
păduri ce ar putea sa fie
şi niciodată nu vor fi.

 

din vol. Nebănuitele trepte, 1943

  

 

Sursa material: Flacăra TV / Luminiţa Dumbrăveanu

Sursa foto: captură video / www.sibiul.ro / www.radioromaniacultural.ro

Sursa video:  YouTube

În vederea respectării drepturilor de autor (Legea nr. 139 din 02.07.2010), la preluarea materialelor Flacăra se va face trimitere obligatorie – prin hyperlink – la sursă: numele autorului + Flacăra TV & Film sau + www.flacaratv.md