9 mai, simbol al Veşniciei care s-a nascut la sat… Lucian Blaga – Tudor Gheorghe: „Risipei se dedă Florarul”
Să fi fost prin anii 1989-1990, cînd am aflat de Tudor Gheorghe, un artist rafinat, duios, inimos, cîntăreţ al tuturor românilor, pe care îl admir pînă în prezent, la fel ca şi pe tatăl său, Ilie Tudor, scriitor, deţinut politic în lagărele comuniste.
Cîntecul, prin care l-am descoperit pe rapsodul Tudor Gheorghe, a fost Risipei se dedă Florarul, pe versurile poetului filozof Lucian Blaga, marcat plenar atît în viaţă, cît şi în creaţia sa de această mistică şi mirabilă lună Mai, de Florar: s-a născut la 9 mai 1895 şi a plecat la Domnul în 6 mai 1961, fiind înmormîntat la Cluj, chiar de ziua naşterii sale…
La fel de marcat a fost în fapte şi creaţie de Lumina Credinţei, a Învăţăturii Lui Hristos, fiind născut într-o familie de feţe bisericeşti, pe ambele linii părinteşti, din Lancrăm, pe care-l defineşte sat de lacrimi fără leac, această poezie autobiografică purtînd în titlu ziua şi anul naşterii sale, „9 mai 1895”. Însuşi debutul său literar este semnificativ în acest sens – Poemele luminii (1919).
La rîndul său, interpretul de muzică folck şi populară, Tudor Gheorghe, se trage tot din neam vrednic, profund creştin, de aceea nici nu se putea ca aceste două personalităţi ale Neamului românesc să nu se întîlnească fericit într-un duet, într-un cîntec.
Să-l cinstim astăzi, 9 mai, pe unul dintre pilonii Literaturii şi Culturii româneşti – Lucian Blaga, cel care ne-a luminat că Veşnicia s-a născut la sat (Sufletul satului, 1924), primul scriitor român propus la Premiul Nobel (1956), dar, fiindcă era anticomunist convins, persecutat şi marginalizat de regimul kominternist din România, această procedură n-a mai avut finalitate…
„Risipei se dedă Florarul” pe versurile lui Lucian Blaga
un cîntec liric, meditativ, cu final puternic, în stilul inconfundabil al artistlui Tudor Gheorghe
Lucian Blaga: Risipei se dedă Florarul
Ne-om aminti cîndva tîrziu
de-această întîmplare simplă,
de-această bancă unde stăm
tîmpla fierbinte lînga tîmpla.
De pe stamine de alun,
din plopii albi, se cerne jarul.
Orice-nceput se vrea fecund,
risipei se dedă Florarul.
Polenul cade peste noi,
în preajmă galbene troiene
alcătuieşte-n aur fin.
Pe umeri cade-ne si-n gene.
Ne cade-n gura cînd vorbim,
si-n ochi, cînd nu găsim cuvîntul.
Şi nu ştim ce păreri de rău
ne tulbură, piezis, avîntul.
Ne-om aminti cîndva tîrziu
de-această întîmplare simplă,
de-această bancă unde stăm
tîmpla fierbinte lînga tîmpla.
Visînd, întrezarim prin doruri –
latente-n pulberi aurii
păduri ce ar putea sa fie
şi niciodată nu vor fi.
din vol. Nebănuitele trepte, 1943
Flacăra TV & Film recomandă şi:
Întru veşnica amintire a Blajinilor noştri, Tudor Gheorghe – „Lumină Lină”, versuri Ioan Alexandru
Poezii cântate// Tudor Gheorghe şi Nicu Alifantis – „De-abia plecaseşi” de Tudor Arghezi
Omagiu poetului Ion Caraion. Tudor Gheorghe cântă poezia „Nevinovăţie”
Grigore Vieru – Tudor Gheorghe: „În aceeaşi limbă”, primul lor cântec (1978) // Manuscris
Tudor Gheorghe: „Basarabia pe Cruce” pe versurile lui Adrian Păunescu (cântec şi text)
Sursa material: Flacăra TV / Luminiţa Dumbrăveanu
Sursa foto: Ziua de Constanța / www.sibiul.ro / www.radioromaniacultural.ro
Sursa video: YouTube
În vederea respectării drepturilor de autor (Legea nr. 139 din 02.07.2010), la preluarea materialelor Flacăra se va face trimitere obligatorie – prin hyperlink – la sursă: numele autorului + Flacăra TV & Film sau + www.flacaratv.md
