50 de ani de la concertele formației MONDIAL la Chișinău!!! Mărturii: Eugen Doga, Dragoş Vasiliu, Alexandru Cazacu


Se împlinesc exact 50 de ani de la un eveniment cu adevărat istoric pentru toți basarabenii cu inimă românească, nesperat de melomanii din Moldova sovietizată nici în visurile cele mai îndrăznețe: spectacolele susținute de populara formație românească MONDIAL la Teatrul de Vară din Chișinău, în 31 Iulie și 1 August 1970.

Așa cum veți afla din mărturiile chitaristului de la MONDIAL, Dragoș Vasiliu, turneul trupei prin URSS, inclusiv prin Basarabia, a fost o întâmplare fericită, or, Agenţia Română de Impresariat Artistic (ARIA) de la București nu le dăduse vize pentru un turneu în Bulgaria şi Iugoslavia… „Şi atunci am reuşit să perfectăm acest turneu, de o lună şi jumătate, în Uniunea Sovietică, început cu mare drag şi cu mare emoţie din Chişinău”, îşi aminteşte Dragoş Vasiliu.

Ce Revoluție Mondială, în sens muzical, patriotic, social-politic, a generat apariția pe o scenă de la Chișinău a formației MONDIAL știm cu toții, așa ceva nu s-a mai văzut nici până atunci și nici după: Teatrul arhiplin cu tineri basarabeni (vreo 10 mii), până și copacii din jur erau plini de melomani, care știau repertoriul artiștilor români, făclii din ziare aprinse, lozinci și scandări frățești, de Unire cu România, tineri înfocați și îndârjiți, miliție și kgb-iști călare pe cai, care loveau în stânga și în dreapta, altercații, busculații, arestări, scoaterea membrilor trupei MONDIAL prin ieșirea subterană, altfel ar fi fost sfâșiați de fani… „Cred eu că aceasta a fost prima Mare Adunare a Neamului nostru. Nu în Piaţa Marii Adunări (1989), ci chiar acolo a fost, în 1970”, susține chitarisul formației NOROC de la Chișinău, Alexandru Cazacu.

Concertele au fost magnifice, dar și consecințele pe potriva dictaturii comuniste a sovietelor – dramatice: amenzi, condamnări, concedieri de la serviciu, dar cel mai grav, întărirea zidului de pe râul Prut (dintre URSS și România), desființarea Ansamblului vocal-instrumental NOROC de la Chișinău, mândria noastră, care, de altfel, fusese fondat de ilustrul compozitor Mihai Dolgan în același an cu MONDIALul – 1966.

Să ne mai mire faptul că nu există nicio fotografie și niciun fragment video de la cele două concerte susținute la Chiținău de trupa MONDIAL?! „Nu prea aveau ei interesul să se vorbească în presă despre concertul care a tulburat liniştea Chişinăului…”, afirmă în dialogul de mai jos renumitul compozitor Eugen Doga.

 

 

Puțini cunosc, însă, faptul că maestrul Eugen Doga activa în acea perioadă la Ministerul Culturii și fusese delegat responsabil de organizarea acestor concerte. E un fel de a spune, căci organizarea era făcută de Moscova, prin Goskonțert, care programase turneul prin URSS al formației românești MONDIAL.

Pentru a cunoaște și dvs cât mai multe detalii despre evenimentul istoric de acum exact 50 de ani, fac public în premieră pe Internet fragmentul legat de episodul MONDIAL din dialogul-maraton inclus în cartea noastrăEugen DOGA: Muzica este prima și ultima mea iubire” (Ed. PRUT, Chișinău, 2012), după care veți putea citi și mărturiile chitariștilor Alexandru Cazacu și Dragoș Vasiliu.

Trăiască Muzica, Artiștii unificatori și basarabenii temerari care au înfruntat regimul sovietic pentru a-i aplauda!

 

Lectură plăcută!

 

„ – Maestre, Eugen Doga, să revenim puţin la perioada în care activaţi la Ministerul Culturii de la Chişinău. Ne vom referi la un eveniment remarcabil din viaţa culturală a basarabenilor, la concertul susţinut la Chişinău de legendara formaţie românească Mondial”. Era luna august 1970, iar Dvs aţi fost responsabilul de la minister care a asigurat organizarea acestui concert, devenit de poveste.

– Da, acesta a fost într-adevăr un mare eveniment pentru Chişinău, mai ales că după Primăvara de la Praga, din 1968, relaţiile dintre URSS şi România se cam răciseră…

– Am auzit că s-au făcut presiuni asupra Dvs ca să-i determinaţi pe cei de la Mondial” să scoată din repertoriu nişte cântece în limba engleză, limba capitaliştilor şi duşmanilor URSS”. Cum s-au derulat evenimentele?

– Îţi spun sincer că nu-mi amintesc prea multe detalii în această privinţă. Au fost într-adevăr nişte discuţii la minister, dar nu s-a intervenit în repertoriul Mondial-ului. Concertul a fost aşa cum şi l-au dorit membrii formaţiei româneşti, nu a fost scos niciun cântec. Cel mai insistent pe tema acestui gen de cenzură era unul de la CC al partidului, M. Pleşko, dar, acest foarte inteligent ministru al Culturii, Leonic Culiuc, mi-a spus să procedez cum găsesc de cuviinţă, nu a făcut presiuni asupra mea, acest ministru mă respecta şi am simţit nu o singură dată că avea încredere în mine.

– Cine a negociat, cine a decis venirea formaţiei „Mondial” la Chişinău?

Totul decidea Moscova, departamentul special pentru relaţiile culturale cu străinătatea Gosconcert. Eu nu ţin minte acum de unde veneau sau plecau cei de la Mondial, (de) la Moscova sau (de) la Kiev, dar ştiu că a fost un eveniment de zile mari. Nu am mai văzut aşa ceva, atât în sensul stilului musical, cât şi în cel al publicului agitat, implicat în spectacol.

– Aţi fost la concert?

– Sigur! Eu cred că bine că au susţinut concertul în aer liber, la Teatrul de Vară sau Teatrul verde, cum îi mai spunem noi, pentru că multă lume, care nu a putut face rost de bilete, a ascultat concertul în parc, unii au sărit chiar gardul şi au putut astfel să-i şi vadă pe pe legendarii artişti români. Ansamblul Mondial era foarte cunoscut în Moldova, muzica celor de la Mondial fiind transmisă mereu la radio, se vindeau şi discuri de vinil cu muzica lor. Vreau să-ţi spun că autorităţile au intuit care va fi reacţia publicului şi s-au pregătit minuţios de acest spectacol. Au adus multă miliţie, inclusiv călăreţi. Să te ferească Dumnezeu ce se făcea pe acolo, publicul chiuia de satisfacţie, cânta, se distra pe cinste. Cu toată paza miliţiei, Teatrul cela verde devenise uscat, pentru că majoritatea melomanilor aprindeau făclii din ziare. Era mare frumuseţe cu făcliile astea prin întuneric. Dar şi groază. Eu mă simţeam ca pe ace, fiindcă nu ştiam cu ce se va termina acest concert…

– Ca responsabil de această acţiune culturală, cum v-aţi descurcat, nu aţi avut probleme?

Abia s-a reuşit scoaterea artiştilor de la Mondial, au fost scoşi prin subterană, că puteau fi sfâşiaţi de atâta dragoste şi admiraţie. Miliţienii pe cai au intrat în Teatru şi au început să tragă bastoane, mai ales celor care mai erau cu făcliile de ziare aprinse în mână. Din câte cunosc nu au fost vărsări de sânge, dar a fost ceva neobişnuit pentru Chişinău la vremea ceea. Înainte de Mondial, la Chişinău concertase şi alţi artişti din România, celebrul artist, supranumit toboşarul nr. 1, Sergiu Malagamba cu ansamblul lui, de altfel, născut la Chişinău, mai cântase talentata cântăreaţă Aida Moga, care era de o frumuseţe grozavă. Am cunoscut-o după concert, am mers la hotel şi i-am dat două cântece scrise de mine. Pe urmă, Prutul s-a închis pentru mulţi ani. S-a terminat şi cu „dezgheţul” lui Hruşciov abia-abia pornit…

– La minister s-a discutat ulterior despre încăierarea miliţiei cu melomanii de la concertul formaţiei „Mondial”?

– Sigur că s-a discutat, dar nu îmi amintesc să fi avut probleme. Poate ministrul Culturii a fost cel care a avut probleme, dar pe mine nu m-a terorizat nimeni. S-a trecut nu ştiu cum peste acest subiect, nu prea aveau ei interesul să se vorbească în presă despre concertul care a tulburat liniştea Chişinăului…”

 

 

EMINESCU – MONDIAL

 

 

Vă îndemnăm să citiți în continuare și câteva mărturii prețioase ale artiștilor Dragoş Vasiliu, chitără armonie, formaţia „Mondial” (care a cântat atunci pe scenă) și Alexandru Cazacu, chitaristul ansamblului vocal-instrumental „Noroc” din Basarabia (spectator activ), despre cele două spectacole susținute de formația „Mondial” la Teatrul de Vară din Chișinău, în 31 iulie și 1 august 1970. Mărturiile fac parte dintr-un reportaj BBC, realizat în anul 2006 de jurnalistul și cineastul Marin Turea:

 

În vara anului 1970, la Chişinău, printr-o incredibilă întâmplare, formaţia bucureşteană „Mondial” ajungea să susţină două concerte. Evenimentul a cauzat tulburări în capitala micului stat sovietic şi s-a întipărit pentru totdeauna în memoria celor care au avut şansa să îl urmărească.

Din fericire în afara cântecului „All kinds of everything”, al cântăreţei irlandeze Dana, câştigătoarea concursului Eurovision din anul 1970, anul `70 a lăsat mult mai mult în urma sa.

De câţiva ani, muzica rock devenise vârful de lance al mişcărilor de rezistenţă faţă de multitudinea de tensiuni din societăţile acelor vremuri.

În vest, America se îngloda tot mai tare în blestematul conflict din Vietnam, situaţie soldată cu o activizare extremă a protestelor pacifiste.

În est, Uniunea Sovietică elimina orice rămăşiţă de liberalism a perioadei dezgheţului hruşciovist. Ca niciodată în istorie, lumea era împărţită în două.

La Chişinău, viaţa politică era dominată de personalitatea Prim Secretarului Partidului Comunist al RSSM, Ivan Ivanovici Bodiul.

Cei douăzeci de ani cât acesta s-a aflat în post au fost caracterizaţi printr-o acerbă luptă cu tot ce însemna românesc în Basarabia.

„Era totul interzis. Trebuia să cânţi doar ceea ce dicta ideologia, Comunismul”, îşi aminteşte Alexandru Cazacu, chitaristul legendarei formaţii chişinăuiene „Noroc”.

„Trebuie să cânţi că viaţa în colhoz e bună şi trebuie să lucrăm şi să lucrăm şi să lucrăm. Şi cu marşuri, cu care nu armonizează muzica de estradă. Cum să cânţi marşuri la chitară?…”

„Radio Bucureşti, Radio Iaşi. Prutul este Prutul, dar undele de radio pătrund. Iaşul îl auzeam şi în Siberia. Am avut un aparat de radio Grundig cu care auzeam Iaşul tocmai în Irkutsk, vă imaginaţi?”, mă întreabă Alexandru Cazacu.

„Mondialul îl auzeam numai la radio, practic în fiecare zi. Să cânţi muzică pe versuri de Eminescu, Alecsandri era interzis, aşa era ideologia. Mondial cânta Topârceanu, Eminescu, la noi era altă situaţie, absolut. Zi de zi, toate hiturile erau cântate şi erau ca fraţii noştri. Măcar că era Prutul, dar, mă rog…”, îmi mai spune chitaristul formaţiei „Noroc”.

 

 

MINULESCU – MONDIAL

 

 

„Înainte de 70 a încercat ARIA, care era Agenţia Română de Impresariat Artistic, cum era Goskonţertul la ruşi, a încercat să facă cu noi un turneu în Bulgaria şi Iugoslavia”, spune Dragoş Vasiliu, chitără armonie, formaţia „Mondial”.

„Nu s-a putut, nu au ieşit vizele la marea majoritate pentru că din Bulgaria, o zi pe săptămână se trecea în Turcia, era perioada aceea de destindere 69-70 şi din Iugoslavia, bineînţeles, în Italia. Şi atunci am reuşit să perfectăm acest turneu de o lună şi jumătate în Uniunea Sovietică, început cu mare drag şi cu mare emoţie din Chişinău, îşi aminteşte Dragoş Vasiliu.

„Venim noaptea spre dimineaţă la Filarmonică şi vedem un afiş straniu. E scris în limba rusă „Mondiali”, scris cu semnul moale (n.r. – „Мондиаль”). Asta a fost prima formaţie care a venit din România, formaţie de pop rock. Lumea nu putea crede că o asemenea formaţie va putea văzută live la Teatrul Verde. Asta era o enigmă.La noi asta a fost ca un vis, îmi spune Alexandru Cazacu.

Enigma avea două posibile explicaţii, una de ordin economic – Moldova era aproape de România şi deci era mai ieftin ca turneul „Mondialului” prin URSS să înceapă de la Chişinău.

O altă explicaţie ar putea zace în faptul că organizatorii de la Moscova nu prea se pricepeau la nuanţele relaţiei Republica Sovietică Socialistă Moldovenească – România.

O scăpare birocratică privită ca o gură de aer proaspăt de miile de spectatori veniţi la concert.

Au fost două spectacole în Chişinău senzaţionale. Noi nu ne-am aşteptat. Eram şi noi obişnuiţi cu public să cânte toată sala, să ştie cuvintele. Dar una erau câteva sute în curtea căminului 303 sau chiar şi 3000 la Sala Palatului şi alta era aicea, în Teatrul Vrede, care avea vreo 7000 de locuri şi au intrat cred că peste 10.000 de oameni. Pentru că la un moment dat erau în picioare, pe interval pentru că nu se mai vedea nimic”, spune Dragoş Vasiliu.

„Poporul ăsta a avut un spirit frumos, sufletesc, al Neamului. Erau placate scrise „Trăiască Mondial, Trăiască România. Patrie. Unire”. Şi cred eu că aceasta a fost prima Mare Adunare a Neamului nostru. Nu în Piaţa Marii Adunări, ci chiar acolo a fost în 1970. La toată adunarea aceasta la spectacol nu era un loc liber. Şi fiecare al zecelea, cred, era sau miliţian, sau kaghebist îmbrăcat în civil, îmi spune Alexandru Cazacu.

 

TOPÂRCEANU – MONDIAL

 

„A fost primul spectacol acolo, au vrut să ne conducă cu torţe, s-a scandat „Fraţilor!”, am văzut primele afişe cu grafie latine. Noi mai cântam „Beatles”, diverse, Stones, cutare. Fraţilor, ziceţi-le pe alea româneşti, cu primăvara, cu vântul…”. Cum să vă spun, o săptămână am stat cu lacrimi în ochi tot timpul. Toată lumea era cu radiourile pe posturile româneşti. Ştiau bucăţile. După primăvara lui `69 se transmiteau şi la radio bucăţile noastre”, îmi spune Dragoş Vasiliu.

„Lumea toată vine în scenă, cu ovaţii. Ultima piesă s-a cântat de vreo patru ori la bis. Eu vorbesc de „Primăvara”. Asta este ultima piesă şi noi ne retragem şi ne revedem mâine la spectacol. Asta era pe 31 iulie. S-a închis cortina de patru ori, ei de partu ori ies în scenă şi vor să plece. Băieţii nu au reuşit să urce în autocar. Lumea s-a culcat sub roţi ca să nu plece autocarul. Miliţia, călare pe cai, ucidea cu bastoanele în spectatori. Însângeraţi, caliciţi, oameni, îşi aminteşte Alexandru Cazacu.

Situaţia ieşise de sub control. Chiar efectivele fabuloase de poliţişti nu reuşeau să liniştească mulţimea.

Autorităţile decid să cazeze formaţia în afara oraşului. La un motel aflat la circa 8 kilometri în afara Chişinăului. A doua zi, însă, urma să mai aibă loc un concert.

„A doua zi a fost şi mai straşnic, nu pot descrie. Nu mai vorbesc de placatele scrise. „Mondial. România. Patria Mamă. Unire” şi aşa mai departe. Trezirea neamului basarabean”, îmi spune Alexandru Cazacu.

„Era un batalion de miliţie cu bastoane şi călare. Prima zi a fost cum a mai fost, dar a doua zi a fost incredibil. Săreau peste gard şi cum a sărit gardul erau loviţi cu bastonul în cap de miliţieni. Copacii erau plini-plini cu spectatori, îşi aminteşte chitaristul formaţiei „Noroc”.

„În plus, a doua seară nu mai plecau. Se scanda, se striga, s-au făcut bisuri, flori. Şi încet-încet a trebuit să vină poliţia cu caii şi încet-încet să scoată mulţimea din „Teatrul verde”. Şi pe urmă am plecat la Tiraspol, Bălţi. După săptămâna asta care a fost în Moldova, o serie de oraşe mari au fost scoase din turneu… Nu Moscova, nu Leningrad, nimica! Îţi dau un exemplu, am stat două săptămâni la Moscova, cazaţi senzaţional fără să dăm nici un spectacol, spune Dragoş Vasiliu, chitără armonie, formaţia „Mondial”.

„Mulţi au suferit după spectacol. Persecutaţi, interogaţi, scoşi din funcţii. Nu şi-au pierdut sufletul, aceiaşi au rămas. Martorii au dovezi câţi ani de puşcărie au făcut, pentru că au ţinut o pancartă în mâini. Au suferit oamenii pentru că au fost spectatori la „Mondial”, spune Alexandru Cazacu.

„După aia am aflat şi noi, că noi nu am avut de suferit… Am fost întrebaţi şi noi ca orice ansamblu, trupă care vine din străinătate, nu am avut noi mare lucru de declarat. Însă acolo am înţeles că au fost mai multe probleme. Noi, practic, nu ştiam mare lucru pentru că am plecat de acolo la Odesa, trei-patru săptămâni. Pe urmă când am început să aflăm de la Sandu Cazacu şi de la ceilalţi, chiar şi pe urmă în ţară, că în ţară s-a ştiut. Ce-aţi făcut voi acolo? Ce-am făcut, domnule, am cântat!”, îşi aminteşte spune Dragoş Vasiliu.

Au urmat anii teribili ai izolării tot mai crâncene a României de restul lumii. La Chişinău, formaţia „Noroc” a fost desfiinţată printr-un ordin personal al prim-secretarului Partidului Comunist al RSSM, Ivan Ivanovici Bodiul.

Membrii formaţiei NOROC au plecat să cânte prin Siberia…

Sistemul sovetic s-a răzbunat cu o cruzime teribilă pe cei care au îndrăznit să se bucure la concert…”

 

Formația NOROC, Lidia Botezaru – PRIMĂVARA

 

 

 

 

Flacăra TV & Film recomandă şi:

Gabriel Drăgan – Remember Mondial – Album Integral

 

Mihai Dolgan şi Dumitru Matcovschi – „Basarabia”, primul cântec antisovietic pe scena din Chişinău (1987)

Filmul muzical despre legendara formaţie NOROC: „Contemporanul” (Moldova-Film, 1980)

 

Mihai Dolgan: „Cântă un Artist” – Omagiu Flacăra Film

Dialoguri la „Focul din Vatră”. Luminiţa Dumbrăveanu – Mihai Dolgan, fondatorul legendarei formaţii NOROC

 

 

Sursa material: Flacăra TV & Film / Luminiţa Dumbrăveanu

Sursa foto: Internet

Sursa video: YouTube

În vederea respectării drepturilor de autor (Legea nr. 139 din 02.07.2010), la preluarea materialelor Flacăra se va face trimitere obligatorie – prin hyperlink – la sursă: numele autorului + Flacăra TV & Film sau + www.flacaratv.md

Recomandă prietenilor

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Flag Counter