3000 de artiști, compozitori, scriitori sînt jefuiți de onorarii, iar judecătorii țin „krîșa” făptașilor… Alo, Procuratura?!


Să spui că-i strigător la cer asaltul banditesc, prădarea, distrugerea Asociației Drepturilor de Autor și Conexe (AsDAC) – prima, cea mai numeroasă și prestigioasă organizație colectivă de apărare a drepturilor de autor ale oamenilor de cultură și artă din R. Moldova – înseamnă să nu spui nimic… O haită de șacali și un cîrd de corbi au tăbărît peste oamenii de creație din Moldova, personalități marcante ale întregului Neam, îi sfîșie rînd pe rînd cu ajutorul AGEPI, polițiștilor, procurorilor, judecătorilor și nimeni nu oprește această fărădelege săvîrșită cu premeditare de cîțiva „băieți șmecheri”, care nu au nimic în comun cu arta, cultura, creația în genere!

 

Secolul XXI, genocid al elitei intelectuale în inima Europei… Timp de 7 ani, mai bine de 3000 de interpreți, compozitori, actori, scriitori, jurnaliști, cineaști, fotografi din R. Moldova nu primesc nici un leu onorariu pentru munca lor de-o viață și o duc de azi pe mîine din cauza sărăciei umilitoare (mai cu seamă în acest an de pandemie în care practic nu activează) – drepturile de autor fiind sursa lor principală de supraviețuire, or, salariile și pensiile mizerabile ale majorității oamenilor de creație nu le-ajung nici măcar pentru o săptămînă de existență…

Mihai Volontir, Dumitru Blajinu, Anatol Dumitraș, Mihai Curagău, Ion Ungureanu, Ștefan Petrache, Petru Cărare, Ilie Stratulat, Vlad Pohilă, Alexei Revenco, Efim Josanu, Mihail Gh. Cibotaru, Tudor Colac ș.a. s-au dus pe lumea cealaltă fără să-și poată recupera bănuții cîștigați prin muncă sisifică în folosul întregului popor, ba rudele unor personalități enumerate mai sus n-aveau bani nici să-i înmormînteze…

Se întreba maestrul Eugen Doga, care a luat atitudine în cîteva rînduri față de acest dezmăț juridic, ne întrebăm și noi: Cine trebuie să mai moară azi dintre oamenii iluștri ai R. Moldova ca să se pună capăt acestei debandade horror provocate de (in)justiția coruptă?!

 

Artiștii cu renume mondial Eugen Doga și Maria Bieșu

Stimată Procuratură Generală, trezește-te și trage la răspundere infractorii, că moare elita acestui Neam și rămînem nu doar mai săraci ca sărăcia, dar și de rîsul întregii lumi, că statul R. Moldova își extermină propria elită intelectuală prin corupția organeor de drept, expropriere de bani și bunuri, umilință, demoralizare, sărăcie, înfometare!

Acesta nu-i un litigiu civil, amînat premeditat de Curtea Superemă de Justiție aproape un an, e cauză ce întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii de furt în proporții deosebit de mari – apr. 60 de milioane de lei! – prin trafic de influență, înșelăciune, fals, uz de fals, de către grupări bine organizate și specializate în atacuri de tip reider, deturnare de fonduri și direcționarea acestora peste hotare.

Așa cum furtul miliardului de dolari din R. Moldova nu putea fi posibil fără ajutorul Guvernatorului Băncii Naționale și Ministrului Finanțelor de atunci, tot la fel și-n acest caz înspăimîntător deturnarea banilor oamenilor de cultură și artă de pe cont și exproprierea bunurilor AsDAC (sediul, echipamentul tehnic, baza de date etc.) nu puteau avea loc fără complicitatea directă a AGEPI, care și-a depășit totalmente împuternicirile date de lege, a poliției și procuraturii din sectorul Botanica al capitalei.

 

Spiridon Vangheli și Grigore Vieru, Scriitori ai Poporului cu largă recunoaștere internațională. Foto Mihai Vengher

 

Stimată Președintă a R. Moldova, Maia Sandu, care ați anunțat o luptă dură contra corupției în sistemul organelor de drept, iată un dosar oglindă a stării înfiorătoare de fapt și de drept din „statul capturat”! Studiind acest dosar absurd (oamenii de creație învinuiți că și-au furat căciulile din cap…), un singur jurist profesionist vă poate pune pe masă toate numele și schemele criminale.

Acestea funcționează în așa-zisa justiție a R. Moldova mînă în mînă, începînd cu poliția, procuratura, instanțele de fond, care fac front comun pentru a prinde în „clește” și deposeda oamenii de proprietăți, pentru a distruge afaceri prospere și/sau lichida concurenții, și pînă la Curtea Supremă de Justiție, unde taxele-s mai mari și dacă nu se dă ce „trebuie”, atunci examinarea dosarului fie durează cu anii fără nici o ședință, cum e și acest proces al AsDAC, fie dosarul este întors la rejudecare în instanța de fond, unde începe o nouă „mulsoare”, de cîțiva ani, a bieților moldoveni ajunși în instață pentru iluzoria dreptate…

Nici puiului de șarpe să nu-i dorești asemenea „justiție”!

Detalii despre acest atac reider asupra AsDAC aflați – citiți și cruciți-vă! – de la cunoscutul scriitor Nicolae Rusu, autor de nuvele și romane, membru al Consiliului AsDAC de la fondare, care a publicat această sinteză a cazului incredibil, dar adevărat în „Gazeta de Chișinău”, ediția de vineri, 19 februarie 2021. (Redacția Flacăra TV)

 

 

Ispititoarea valută: În buzunarele cui a ajuns remunerația oamenilor de artă?”

 

În toată lumea civilizată dreptul de autor este o categorie patrimonială respectată cu strictețe de cei care utilizează munca oamenilor de creație.

Ținea cont de ea chiar și odiosul regim comunist al Uniunii sovietice. Iar la vreo două decenii de la apariția pe harta Europei a statului Republica Moldova experții din domeniul dreptului de autor consideră remunerația pentru valorificarea proprietății intelectuale valuta forte a secolului XXI.

 

Scriitorul Nicolae Rusu, autorul articolului

 

Și Republica Moldova, firește, este un stat european, dar se poate constata, cu mare regret, că după 25 de ani de la intrarea în vigoare (la 02.03.1995) a Legii privind Dreptul de Autor și Drepturile Conexe în acest domeniu se comit cele mai mari și incredibile nelegiuiri. Prima Asociație pentru administrarea pe principii colective a dreptului de autor (AsDAC), întrunea la 31 mai 1999, data Adunării Generale de constituire, titulari de proprietate intelectuală din diverse domenii de creație: literatură, muzică, arte plastice, teatru etc.

Până în 2011, AsDAC activează în regim ascendent

Însă, din cauza unor „băieți șmecheri” care considerau acest domeniu ocină proprie și cale ușoară de căpătuire, AsDAC este înregistrată oficial la Ministerul Justiției abia în martie 2000. Apoi, până în 2011, când intră în vigoare Legea privind Dreptul de Autor și Drepturile Conexe în redacție nouă, AsDAC activează în regim ascendent, mărindu-și numărul de membri până la aproape 3500 de titulari și atingând suma de colectare a remunerației până la 7 mil. de lei (în 2011).

După adoptarea noii Legi s-au găsit, însă, alți „băieți șmecheri” care încep, insistent și metodic, acțiunile de anihilare a AsDAC. Inițial, se încearcă subminarea ei din interior, dar activitatea organizației avea la bază principiul transparenței, era respectat cu strictețe Statutul, deciziile Consiliului erau oficializate atât în publicația proprie, buletinul informativ „Autorul”, cât și la Adunările generale la care participa majoritatea titularilor de drepturi.

Dar, pretextând lupta cu „monopolistul” AsDAC, în 2004, AGEPI susține înregistrarea la Ministerul Justiției a asociației ANCO. Activitatea acesteia, însă, începe abia peste vreo cinci ani, ANCO axându-se doar pe gestionarea drepturilor conexe ale producătorilor de fonograme, segment rămas în afara câmpului de activitate al AsDAC. După modificarea Legii din 2010 mai sunt înregistrate încă două asociații – ANPCI (2011) și ORDA (2012) – ambele pe același segment al domeniului în care activa și AsDAC. Unite de un singur scop, mai având și susținerea tacită a conducerii AGEPI, cele trei asociații reușesc în 2014 să blocheze în mod concertat activitatea AsDAC.

 

Oamenii de legendă ai Neamului: Eugen Doga și „nașul” său în muzica de Teatru – Ion Ungureanu

 

Planul Barbarosa” al celor trei

Cele trei asociații își încep „planul Barbarosa” prin a pretinde, fiecare în parte, de la AsDAC niște imaginare și exorbitante datorii de zeci și zeci de milioane de lei. Știind că la contul bancar al AsDAC se acumulaseră 5,6 mil. lei remunerație pentru cei aproape 3500 de membri ai asociației și în pofida faptului că banii fuseseră deja distribuiți și urmau doar să ajungă pe cardurile autorilor, setea nebună de a se căpătui fără mari eforturi i-a făcut pe cei de la conducerea ANPCI (președinte Iu. Gheorghiță) și ANCO (director O. Gutium) să apeleze la instanțele de judecată. Deși pretențiile lor față de AsDAC nu au nicio logică și sunt lipsite de cele mai elementare raționamente, magistrații din toate instanțele, fie din ignoranță, fie din alte motive, le acceptă.

Astfel, în 2013, când ANPCI avea 180 de membri, marea lor majoritate continuând să rămână și membri la AsDAC, Iu. Gheorghiță a pretins pentru o perioadă de 1,5 ani ca AsDAC să-i transfere 10.978.271 de lei (aproape 11 mil.!!!), apoi pentru 5 luni ale anului 2012 încă 2.256.821 (!) lei și 5.078.603 (!) lei pentru 2013, apoi 5.010.000 (!) lei pentru 2014 și 4.291.184 (!) lei pentru 2015. În total se adună o sumă incredibilă de circa 27 de mil. lei, deși toți știau că la contul bancar al AsDAC exista o sumă de cinci ori mai mică.

Sume supte din deget

În același timp, ANCO s-a dovedit a fi mai „rezonabilă”, pretinzând că AsDAC trebuie să-i achite (pentru un motiv supt din deget, deoarece în lista ei nu avea niciun autor, ci doar producători de fonograme) doar 6.505.484 (!) de lei pentru 9 luni ale anului 2013. Cum au fost calculate aceste sume exorbitante numai Iu. Gheorghiță, O. Gutium și Sarsailă știu. Chiar și un elev din clasa a doua ar înțelege că aceste sume sunt inventate, numai nu jurații din sistemul judecătoresc al „strălucitului” nostru stat.

În prezent, CSJ de aproape un an amână examinarea dosarului, iar motivul, probabil, ar putea fi doar faptul că cei implicați în acest jaf nu se pot înțelege în privința comisionului… Iar după ce și-au atins scopul și din AsDAC a rămas doar numele, cei doi „băieți șmecheri” s-au hărțuit un timp între ei pentru a-și însuși sediul de pe strada Zelinski al asociației, procurat din banii autorilor, ca în final să-l câștige ANCO.

În timp ce jurații de la prima instanță, de la Curtea de Apel și de la CSJ au admis aceste enormități, iar jurații au pus sechestru pe cele 5,6 mil. de la contul bancar al AsDAC, structura se stat AGEPI, pretextând implicarea asociației în procese de judecată, n-a mai avizat-o pentru a activa în domeniu. Oricât ar părea de paradoxal, această structură de stat, participând la ședințele de judecată în calitate de intervenient accesoriu, a fost constant de partea celor doi afaceriști și ei, firește, au obținut în toate instanțele câștig de cauză.

AGEPI, de partea celor doi afaceriști

În schimb, în tot acest răstimp cele două asociații, susținute de AGEPI atât în instanțe, cât și prin avizarea activității lor, au colectat nestingherite remunerație de autor atât pentru membrii lor, cât și pentru cei de la AsDAC. Pentru ca sumele colectate să nu cadă sub incidența controlului efectuat de AGEPI, în martie 2016 ANCO și ORDA creează structura privată „Centrul de Licențiere și Administrare a Drepturilor” (CLAD) care începe să adune remunerație de autor de la utilizatori pentru ambele asociații. Astfel, administrarea dreptului de autor și a drepturilor conexe ajunge în grațiile unui suspect SRL chiar și după ce în iunie 2019 ORDA este „înghițită” de ANCO prin fuzionare.

Această structură activează și în prezent fără a fi supusă vreunui control, iar semne de nedumerire trezește oricui, numai nu funcționarilor de la AGEPI sau celor de la structurile abilitate ale statului. Mai ales că în 2016 acest CLAD colectează pentru ANCO 3,67 mil. lei care, la rândul ei, mai colectează în mod individual încă 56,9 mii lei, iar pentru acoperirea cheltuielilor de gestionare suportate de CLAD și ANCO se reține din suma de 3,73 mil. lei comision în mărime de 57,57%, adică 2,15 mil. lei. Un asemenea comision este cu totul exagerat în raport cu 27-30% (rareori 35%) ale AsDAC sau până la 20% în majoritatea țărilor europene. Cu acest CLAD se judecă de ceva timp și patronul firmei „Grand Elysée”, dl Sergiu Postică, cel care, în calitatea sa de utilizator de proprietăți intelectuale, a înțeles și a deconspirat șmecheria, refuzând să achite sumele solicitate de CLAD și având certitudinea, ba chiar și dovezi, că banii ajung oriunde, numai nu în buzunarul celor cărora li se cuvine remunerația de autor, adică autorilor, compozitorilor și interpreților.

 

Artisti adevărați oriunde și oricînd: Eugen Doga, Vasile Iovu, Liubomir Iorga

 

Eugen Doga: „Oare statul nu ar trebui să se intereseze de această problemă?”

Din actele de control ale AGEPI se vede clar că ANCO a colectat din 2012 până-n 2018 peste 27 de milioane remunerație de autor și a distribuit membrilor săi aproape 8 mil. Informația pentru anii 2019 și 2020 lipsește, dar, luând în considerare faptul că suma colectărilor crește din an în an cu cel puțin 16%, remunerația colectată în acești nouă ani ar atinge suma de 60 de mil. lei. Dacă se mai ține cont și de cheltuielile de administrare, (care la AsDAC nu treceau de 30% din remunerația colectată), ele ar fi trebuit să constituie vreo 9 mil. lei, (din 27 mil.) și circa 21 mil. lei (din 60 mil.).

În această situație, nu e neglijabilă nedumerirea eminentului compozitor Eugen Doga din ultimul număr al publicației „Ziarul de Gardă” din 2020:

„Toate apelurile către mai mulți guvernanți, pe parcursul a opt ani, apeluri colective și particulare, nu au dat niciun rezultat, iar problema cu drepturile de autor ale celor peste trei mii de artiști a rămas nerezolvată. Banii acestor autori au ajuns la unele ONG-uri, ori cine știe unde, și milioanele de lei câștigate de către oamenii de creație se așază în buzunarele acestor, nu știu de cine și cum, autorizați „ocrotitori” de drepturi de autor. Oare statul nu ar trebui să se intereseze de această problemă?”.

 

Ca un ecou la unele reacții pe rețelele de socializare în această chestiune, Laura Urschi, fiica reputatului artist și om de cultură Gheorghe Urschi, precizează:

„Și tatăl meu primea onorariile de la AsDAC, dar de vreo șapte ani nici pomină de ceva bani (…). E cert că autorii sunt victimele unor escroci care au furat deja și vor să mai fure milioane de lei, condamnând autorii, interpreții și compozitorii la suferință și foame”.

 

Marian Stârcea: „În buzunarele cui a ajuns remunerația noastră?”

Marian Stîrcea, compozitor

Și un alt pătimit, compozitorul Marian Stârcea, pe bună dreptate se întreabă:

„Unde-s ceilalți bani, vreo 25 de mil. lei, ai autorilor noștri? Doar se știe că toți banii colectați de aceste două asociații – ANCO și ANPCI – aparțin tuturor autorilor din Republica Moldova și nu doar celor vreo 400 de membri ai lor. În buzunarele cui a ajuns remunerația noastră? Cine ne va recupera banii? Cine va admonesta jurații care au admis asemenea nelegiuiri? Cine să-i pună la punct pe cei doi oameni de afaceri care-și fac mendrele în domeniul dreptului de autor? Avem în acest stat structuri care să oprească acest dezmăț?”.

Dar, într-un asemenea stat ca al nostru, putred de atâta corupție, aceste strigăte în pustiu rămân a fi doar niște întrebări retorice. Deocamdată…

 

Nicolae Rusu,

membru al Consiliului AsDAC

Preluare cu acordul autorului din publicația „Gazeta de Chișinău”, ediția de vineri, 19 februarie 2021

 

Oare un asemenea stat corupt și criminalizat și-au dorit liderii Mișcării de Renaștere Națională din Basarabia postbelică, părinții fondatori ai statului R. Moldova? /// Chișinău, 27 August 1989

 

 

 

Sursa material: publicația „Gazeta de Chișinău

Sursa foto: Eugen Doga și Flacăra Film / Mihai Vengher / Filarmonica Națională / YouTube

În vederea respectării drepturilor de autor (Legea nr. 139 din 02.07.2010), la preluarea materialelor Flacăra se va face trimitere obligatorie – prin hyperlink – la sursă: numele autorului + Flacăra TV & Film sau + www.flacaratv.md

Recomandă prietenilor

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Flag Counter